Cartea aceasta nu este o replică la expansiunea periculoasă a grupului de extremişti unguri, care, propagandistic, a depăşit cu mult halucinantele acţiuni revanşarde din anii ‘30. Atunci, cînd forţele revizioniste săpau tranşeele Diktatului de la Viena! Paginile acestei cărţi vor să atragă atenţia "actorilor" că, dincolo de eroismul clipei, sînt şi responsabilităţi care trebuie asumate. Iar atunci cînd survin îndemnuri la violenţă, nesupunere civică, mergînd pîna la folosirea forţei, rămîn de neînţeles complicitatea şi tăcerea vinovate ale autorităţilor Statului Român: a şefului Statului, a premierului, a Justiţiei şi a Serviciilor Secrete. O dramă naţională de care, mai devreme sau mai tîrziu, cei vinovaţi vor trebui să răspundă!
Nici nu s-ar putea concepe ca, încercînd să scrii despre "România trădată", cartea lui Constantin Mustaţă, să treci peste acest teribil avertisment. De un sfert de veac dăinuind în sufletul autorului, cartea "România trădată" vine, cu prisosinţa dovezilor, să confirme că, prin timp, neprietenii românilor ardeleni n-au ascultat, o clipă măcar, îndemnul nobil al pretorului Szentivanyi Mihaly: "Domnilor, să ne dăm seama cum tratăm, de veacuri, naţiunea română, un popor care numără, pe pămîntul comitatelor, de 20 de ori mai multe suflete decît nobilimea. Să arătăm că sîntem fiii unei epoci umane. Mi-e ruşine de tirania părinţilor nostri!"
Din păcate, urmaşii pretorului nu i-au auzit cuvintele şi nu i-au urmat îndemnul, nedovedind că ar fi fiii unei "epoci mai umane". Iar acea "tiranie a părinţilor" lor s-a prelungit pînă în zilele noastre! Asta o dovedeşte, din plin, cu pagina netăgăduinţei istoriei, Constantin Mustaţă, atîta timp cît cercurile revizioniste şi revanşarde, maşina asta a propagandei şovine, acuzaţiile aduse românilor, de genocid şi etnocid, avîndu-l vîrf de lance pe Tõkés László şi emigraţia ungurească din America şi Canada, toate au "creierul" la Budapesta! Acolo au fost clocite enormităţile despre "deportarea", "umilirea", "discriminarea celor 3 milioane de unguri"! De unde, Doamne, 3 milioane? Sînt, cu totul, în zilele noastre, cam 1.300.000! Atît. De ce, şi, mai ales, pentru ce toate aceste bazaconii? Scopul? Unul singur pentru cei pentru care "Ardealul este parte a Ungariei", care 162 de ani, după Mohacs, n-a existat, a fost paşalîc turcesc: revanşa cu orice preţ! Mai ales, folosindu-se de minciuna sforăitoare! Spun că li se închid şcolile şi universităţile, că n-au voie să vorbească ungureşte în locurile publice, că liderii maghiari sînt deportaţi (sărăcuţii de ei!), închişi, maltrataţi cu brutalitate în închisori. Şi alte enormităţi fluturate prin faţa şi ochii cîrpiţi de somn ai adormitei Europe! Toate acestea, după ce au profitat, din plin, de toate privilegiile! Ce mai, "genocid" în toată legea! Chiar aţi văzut sau întîlnit vreun ungur deportat? În schimb, cum scrie Constantin Mustaţă, "odinioară gemeau închisorile ungureşti, cu zecile de mii de români întemniţaţi." Chiar mama lui Octavian Goga şi el, marele poet ardelean Liviu Rebreanu, Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Baseşti, Ioan Russu Sirianu, Ioan Slavici, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini au simţit "binefacerile" autorităţilor ungureşti. Iar Emil Rebreanu, fratele marelui prozator, a fost spînzurat.
Românul ardelean, atît de umilit, atît de batjocorit de nemeţimea nemiloasă, spune, justificat: "Iertăm, dar nu uităm!" Ce nu vrea el să uite? De pildă, pe Ujvarosi Bela, prim-notar al Topliţei, care a trimis in lagăr peste 200 de români şi evrei! Celor care au refuzat să se facă unguri, a dat ordin să li se scoată cîte doua măsele, cu cleştele de potcovar! Au păţit, cumva, ceva vinovaţii? Nimic! Au fost achitaţi. Cică "făptuitorii nu erau stăpîniţi de ură sau de sentimente rasiale, ci de un naţionalism excesiv (doar) şi un temperament agresiv". Aşa erau judecate faptele lor în anul 1948, nu în 1848! Cînd tot ei erau cu pîinea şi cuţitul vremii. Şi cu Puterea! Aşa a fost! Sînt cei de azi mai cuminţi? Mai potriviţi? Nici vorbă!
La Cluj-Napoca, în inima aceluiaşi Ardeal, este înregistrat un partid extremist-şovin care are drept ţintă ruperea Transilvaniei de Statul Naţional Unitar Român! Asta, în 2010! Mişcarea Naţională a Maghiarilor din Transilvania (Erdélyi Magyar Nemzeti Mozgalom) pledează, sub poruncile lui Tõkés László, pentru autonomia teritorială, pe criterii etnice, a Ţinutului Secuiesc, pentru Universitate Maghiară de Stat, pentru drepturi colective, pentru maghiară ca limbă oficială. Ce au făcut oamenii legii, români? Au dormit, ca de obicei! Sau au fost cumpăraţi?! La Topliţa Română, o fundaţie poartă numele lui Urmánczi Nándor, cel care a organizat atrocităţile de la Beliş, trimiţînd "detaşamentul morţii" să facă "ordine", cu puşti şi mitraliere, pe domeniul fratelui lui. La 7 noiembrie 1918, au fost ucişi 45 de prizonieri italieni şi sîrbi răsculaţi. În drum spre Beliş, soldaţii unguri din trenul blindat au împuşcat totul. Tot ce mişca a fost mitraliat şi adus la tăcere. În groapa cu jar, în care erau aruncate cadavrele, ardeau şi muribunzii! Printr-o sfidare a Constitutiei şi a legilor româneşti, fundaţia îi poartă azi numele. Cu sprijinul complice al unor români, aşa-zişi jurişti!
La Cluj-Napoca - o altă trădare! Grupul care, în anul 1956, a organizat un complot antistatal, cu planuri pentru ocuparea Bucureştilor şi formarea unei Uniuni Româno-Ungare, cu capitala la Arad, cu un guvern condus de preotul romano-catolic Aladar Szoboszloi, în care ministru al Apărării urma să fie locotenent-colonelul Constantin Drăgăniţa, comandatul unităţii de tancuri din Caracal, care avea misiunea să ocupe Bucureştii, a cărui soţie, Marika, era nepoata lui Alexandru Moghioroş. Deci, lovitură de stat! Asta se urmărea. După 400 de arestari, are loc procesul de la Timişoara. Cîţiva complotişti au fost execuţati prin împuşcare. Cei mai mulţi, grosul, din cei 400, au fost eliberaţi la amnistia din 1964. Anexarea Ardealului la Ungaria a mai eşuat o dată! Complotiştii au fost reabilitaţi în urma unei regretabile confuzii: confundarea lor cu luptătorii anticomunişti!
Semne de întrebare ar fi mai multe. Ştiu, oare, autorităţile române ce rol are, de pildă, "Forumul Deputaţilor Maghiari din Bazinul Carpatic", al cărui preşedinte este tocmai preşedintele Parlamentului de la Budapesta, la care, în urma unei Hotărîri din anul 2008, au aderat deputaţii de etnie maghiară din România, Slovacia, Serbia şi Croaţia? Ei sînt subordonaţi Parlamentului budapestan! Oare ce înseamnă asta? O spune Constantin Mustaţă: "O asumare a suveranităţii peste teritoriile altor state"! Şi, din nou, nimeni nu ştie, nimeni nu aude, nimeni nu vede nimic?! Sub stindard unguresc, prin inima României mişună toţi neisprăviţii: Gál Kinga, Eva Maria Barki, Vona Gabor (fondator al "Gărzii Maghiare", preşedintele partidului de extremă dreapta, de orientare neonazistă, "Jobbik", purtător al ideilor lui Horthy!), Raffay Ernõ (militant extremist pentru refacerea Ungariei Mari) etc.
Din minciună, cu neruşinare, la ordinea zilei, şi-au făcut un obicei. Minţi bolnave! Ură! Extremism! şovinism! Vrajbă! Încă din grădiniţă, ideea dominantă, obsesivă, a lor este reînvierea stafiei Ungaria Mare. In numele ei, au comis crimele abominabile de la Ip, Traznea, Mureşenii de Cîmpie, Şucutard, Moisei, Sărmaşu - pe timpul Diktatului de la Viena, precum si cele de la Zetea, Dealu, Tîrgu-Secuiesc, în zilele lui decembrie 1989! Pomeneam de cuvîntul minciună. Vă mai amintiţi de minciunile vehiculate, în timpul miniloviturii de stat si al începutului unui război civil de la Tîrgu-Mures, din 20 martie 1990 şi în zilele imediat următoare? Cum mai plîngea Europa, cu lacrimi de crocodil, "masacrarea ungurilor la Targu-Mures". Cum ii omorau "barbarii" români pe "europenii" unguri, cum se exprima o clampanitoare, nomina odiosa, pe un post francez de Televiziune! Numai că acea "primă victimă" cu jerseu verde nu era ungur, ci românul Mihăilă Cofar! Minciuna cu paşaport fals repede a fost răspîndită! Iar Pál Cseresnyes, autorul principal al agresiunii barbare asupra unui semen, era un îngeraş, graţiat, mai apoi, de Ion Iliescu! Culmea ironiei, Statul Român a fost obligat chiar să plătească despăgubiri criminalilor de la Zetea, Dealu, Tîrgu-Secuiesc, deoarece procesele ar fi durat prea mult şi i-au "tracasat" pe cei care au ucis, apăraţi de senatorul UDMR, Gyõrgy Frunda!
Şi, uite aşa, toate sînt iertate, toate-s trecute cu vederea! Şi fărădelegile, şi schizofrenia autonomistă! Sintagma "noul descalecat" al ungurilor a fost lansată de Marko Bela, la un miting electoral de la Tîrgu-Mureş, "pentru cei care au uitat că a existat cîndva un Attila", vărsînd lacrimi după "pămîntul şi patria pierdute la 1918", "patrie" care, cică, s-ar fi întins, după căpăţîna unui zălud, din Bazinul Carpatic pînă, hăt, la Don! Multe inepţii se mai inventează pentru ambiţia "restabilirii Imperiului Maghiar". După roboţii ăştia primitivi şi zănatici, pînă şi Kievul este unguresc! Tîmpenii! Gugumănii! Ce ai mai putea adăuga, dacă, după înalta lor deşteptăciune, pînă şi Ştefan cel Mare şi Sfînt ar fi un oarecare Bogdánovics Istvan?! Cam asta ar fi după scrîntitul Csobánczi şi "inventatorii istoriei unui neam".
Iar cum toate acestea nu ar fi suficiente, în loc să mediteze la ce ar trebui făcut pentru necesara armonie interetnică, pun la cale noi incitări la ură, la răsturnarea ordinii constituţionale, la autonomii şi autoguvernări. Asta ştiu şi asta au în cap! În timp ce ei mereu cer privilegii şi li se dă totul, uneori chiar mai mult decît cer, nimeni nu se întreabă cum o duc românii din Ungaria, atîţia cîţi mai sînt în urma sălbaticei lor deznaţionalizări. Dispăruţi "în volbura istoriei", ei sînt azi fără şcoli, fără biserici, fără limbă! La Liceul "Nicolae Bălcescu" din Gyula, "românii dispăruţi în Ungaria" doar limba română o mai învaţă în româneşte! Atît! Asta, la 5 kilometri de graniţa cu România. Comparaţi această realitate cu drepturile (la toate nivelele!) ale maghiarilor din România! Ce s-a întîmplat cu "Moştenirea Gojdu" (o altă trădare, de data aceasta a Guvernului Tăriceanu!) Ştiţi bine! O imensă avere a fost oferită, gratis, Budapestei!
De fapt, românul pe toate le uită! Şi crimele, şi sîngele vărsat la Savadisla, şi isprăvile de azi ale "purtătorului de haine preoţesti" Tõkés László, mereu dispus să le acopere. Acea zi de 14 septembrie 1940, Ziua Crucii, greu va fi uitată vreodată de românii din Sîntana de Mureş. Atunci a fost ucis tînărul Ştefan Căliman, cu resteile de la jug. I-au fost zdrobite oasele, creierul i-a fost împrăştiat pe gunoiul de la grajd. Trupul neînsufleţit i-a fost ciuruit de gloanţe, într-o demenţă colectivă! Dar "Cazul Aita Seaca" va mai spune ceva? Tocmai acolo, după decembrie 1989, se striga: "Afară cu românii!", "Aici e Mica Ungarie!". Preotul Toba a fost alungat, tot aşa cum au fost alungaţi profesorii şi elevii români din Harghita şi Covasna! Era, într-un fel, reiterat îndemnul la crimă şi la ură din acel manifest al barbarei "Nincs kegyelem!" ("Fără milă!") al lui Ducsö Csaba (Daday Lorand), cel care, chiar după al II-lea război mondial, prin 1946, ca şef al Inspectoratului Şcolar, a dus o campanie de maghiarizare şi de desfiinţare a Şcolilor Româneşti de pe Valea Someşului. Cutremurătoare-i şi replica acelui criminal, prins la furat, întrebat dacă-i pare rău că l-a ucis, cu sînge rece, pe pădurarul român: "Nu! Am omorat un singur român. Ar fi trebuit să omor 44, pentru că, în 1944, ne-aţi luat Ardealul!". În faţa tragicului adevăr, cuprins şi în Raportul "Har-Cov", a bestialităţilor demne doar de Evul Mediu, legea românească a tăcut. Iar vinovaţii de crime abominabile împotriva românilor au fost pedepsiţi doar formal! Şi parţial!
Mulţi ar dori ca românii, lăsaţi de Dumnezeu pe aceste meleaguri, să uite totul! Să li se şteargă memoria! Şi uciderea bestială, însoţită de ritualuri barbare, în zilele de decembrie 1989, a lui Dumitru Coman (pe trupul lui au jucat Ceardas!), a lui Aurel Agache (în orbite i-au pus o monedă şi stema de la chipiu, în gură, un şobolan mort!), a lui Liviu Cheuchişan şi Dănilă Gabi, şi terorizarea măicuţelor de la Orfelinatul Sf. Iosif" din Odorhei, şi reacţiile la instalarea primului episcop ortodox al Harghitei şi Covasnei, Ioan Selejan, vechi vis al românilor, şi separatismul numit autonomia Ţinutului Secuiesc, şi sloganurile "Afară, români împuţiţi!", "Trăiască Ungaria Mare!", "Ardealul - pămînt unguresc!", şi năzăririle unui Borbely Imre, şi isprăvile unor Tõkés László, Marko Bela, Sogor Csaba, Raduly Robert, Szász Jenö, şi "istoriile" care se repetă, si retrocedările aberante, şi erorile Justiţiei, şi frontierele noi, dorite prin inima României. Dar şi "afacerea Roşia Montană", de la o poştă cu miros de corupţie şi mare jaf, cu implicările unor "băieţi deştepţi": Traian Băsescu, Radu Berceanu, Sulfina Barbu, Dan Ion Popescu, Adriean Videanu, mînă în mînă cu puşcăriaşul Vasile Frank Timis şi cu primarul Virgil Nicolae Narita!
Un general al Armatei Romane, Ilie Ungureanu, întrebat "Încotro mergem?", a răspuns scurt, milităreşte: "Spre absurd! Spre Evul Mediu!" Citim cartea "România trădată" - a scriitorului Constantin Mustaţă - şi constatăm cu regret, cu o amărăciune explicabilă, că la noianul de nenorociri abătute asupra românilor ardeleni, azi, se adaugă altele, alcătuind drama noastră naţională. Din decembrie 1989 încoace, noi, românii, asistăm la Marele Jaf! La o mare trădare "cu miros de corupţie"!
LAZAR LĂDARIU
(Articol apărut în cotidianul mureşean
"Cuvîntul Liber", vineri 23 iulie 2010)
Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română
miercuri, 28 iulie 2010
duminică, 25 iulie 2010
JAF DIN BANII CONTRA INUNDATIILOR
Peste o sută de milioane de euro au fost aruncaţi pe apa Sambetei de Guvernul Tăriceanu pentru lucrări de înlăturare a efectelor inundaţiilor din perioada 22 iulie – 5 august 2008. O notă de documentare întocmită de controlorii Curţii de Conturi a Romaniei face o radiografie exactă a modului cum a fost, realmente, furată imensa sumă, cum a crescut, peste noapte şi fără nici o justifcare, numărul de kilometri de diguri şi maluri rupte, cum a fost umflată şi valoarea lucrărilor, efectuate de firme abonate la banii publici de la Mediu. Mai mult, firmele respective sunt incriminate că au mai realizat şi în anii trecuţi lucrări de mantuială. Făptaşii acestui adevărat jaf asupra banului public sunt ministrul de atunci al Mediului, udemeristul Attila Korodi şi directorul general al Administraţiei Naţionale “Apele Romane” (ANAR), liberalul argeşean Marius Dorel Postelnicescu.
In urma inundaţiilor din vara anului 2008, guvernul Tăriceanu, prin două hotărari de guvern – nr. 833 şi nr. 834, ambele din 13 august 2008, a alocat 8,122 milioane de euro, pentru înlăturarea în regim de urgenţă a primelor efecte ale inundaţiilor. Prin HG 833, s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Mediului cu 13.300 mii lei (3,244 milioane euro) din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, iar prin HG 834 s-a alocat din Fondul pentru Mediu suma de 20.000 mii lei (4,878 milioane euro) către ANAR. Ulterior, după intrarea în vigoare a prevederilor celor două hotărari de guvern, au fost promovate, în regim de urgenţă, 41 de obiective de investiţii pentru înlăturarea efectelor calamităţilor: 20 de obiective de investiţii în bazinul hidrografic Someş-Tisa (toate în judeţul Maramureş), 12 obiective în bazinul Siret - în judeţele Bacău (3), Iaşi (3), Neamţ (3) şi Suceava (3), şi 9 obiective în bazinul Prut, în judeţele Botoşani (2), Galaţi (1), Iaşi (3) şi Vaslui (3).
Ulterior, la nivelul ANAR au fost analizate şi centralizate propunerile tehnice şI financiare transmise de către cele trei direcţii zonale de ape unde se produseseră inundaţiile – DZA Someş-Tisa, DZA Siret şi DZA Prut, pe baza cărora a fost stabilit necesarul real de fonduri băneşti care, apoi, a stat la baza elaborării de către Ministerul Mediului a proiectelor de hotărari de guvern avand ca scop înlăturarea efectelor produse de inundaţii. Valoarea estimativă a fondurilor băneşti necesare a fost stabilită la 436.510 mii lei, adică 106.465.854 euro. Aşadar, s-a dispus deschiderea finanţării şI începerea execuţiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ şi valoric, decontarea lucrărilor executate urmand a se efectua pe baza situaţiilor de lucrări însuşite de beneficiari. Acum, să vedem cum s-au “însuşit” lucrările şi, mai ales, banii bugetului.
La Tisa, găurile din mal cresc peste noapte
Astfel, controlorii Curţii de Conturi constată o sumedenie de grave furăciuni. “Pentru realizarea obiecitvului de investiţii “Conslidare de mal rau Tisa la Săpanţa, jud. Maramureş“, în procesul verbal de calamitate nr. 87/31.07.2008 a fost înscrisă de către comisia de constatare existenţa unei breşe întinse pe o lungime de aprox. 380 m, pentru remedierea căreia s-a apreciat că sunt necesare lucrări de construcţii-montaj în valoare de 510.000 RON, echivalent a 141.670 euro. In situaţia transmisă de ANAR la Ministerul Mediului, acelaşi obiectiv figurează cu o lungime de 1200 m şi cu o valoare estimată de 11.870.650 RON, adică 3.359.930 euro.” Un alt exemplu, tot de la Tisa: “Pentru obiectivul de investiţii “Consolidare de mal râu Tisa la Lacul Raţelor, Maramureş”, s-a transmis iniţial necesitatea refacerii consolidării malului pe o lungime de 240 m., pentru care au fost solicitate fonduri în sumă de 590.000 RON. In situaţia centralizatoare transmisă ulterior la Ministerul Mediului, s-a solicitat efectuarea operaţiunii de refacere şI consolidare a malului pe o lungime totală de 2,250 Km., valoarea acesteia fiind de 10.509.890 RON (2.974.780 euro).”
Si la Prut diguri de lux
O altă furăciune este consemnată de controlorii Curţii, la Prut: “La obiectivul de investiţii “Supraînălţare dig mal stang Jijia amonte confluenţă cu raul Prut”, de pe raza de responsabilitate a Direcţieide Ape Prut, pentru care iniţial a fost alocată suma de 880.000 RON, echivalent a 249.000 euro, în vederea realizării lucrării “reprofilare şi supraînalţare dig” pe o lungime de 1,470 km., ulterior s-au solicitat fonduri în valoare de 17.617.067 RON (4.986.433 euro), pentru realizarea aceleiaşi lucrări dar pe o lungime de 38,100 km”!
Râul Suceava a furat si el bani
Hoţiile n-au ocolit, cum spuneam, nici o DZA. Astfel, la Direcţia Apelor Siret, “pentru obiectivul de investiţii “regularizare râu Suceava, tronson Vicovul de Sus, Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava”, comisia pentru situaţii de urgenţă a transmis date cu privire la necesitatea efectuării unor lucrări de reparaţii la digul de apărare şi protecţie din zona respectivă pentru o suprafaţă de 0,250 km şi s-a alocat suma de 900.000 RON, echivalentul a 262.391 euro. Această lucrare, care în prima fază trebuia efectuată în termen de trei luni, potrivit celor două acte normative, a fost extinsă în etapa a II-a, pe baza aprobărilor ulterioare, pe o suprafaţă de 0,350 km, efectuată pe o durată de 10 luni şI cu o valoare aproape triplă de cea a lucrării efectiuate în prima etapă, 2.100.000 RON, echivalentul a 612.245 euro, deşi diferenţa cantitativă de lucrări este nesemnificativă.”
Căpuşele bugetului de Mediu
Controlorii Curţii de Conturi notează şi alte situaţii, care reliefează cardaşia pusă la cale de autorităţile centrale special pentru a spolia bugetul statului. “Negocierile directe purtate pentru contractarea serviciilor de proiectare, a lucrărilor de construcţii-montaj şi a serviciilor de supraveghere tehnică de şantier s-au purtat, în majoritatea situaţiilor, cu aceleaşi firme de profil care au mai executat astfel de lucrări în anii anteriori, lucrări care s-au dovedit a fi de o calitate îndoielnică şI care nu au rezitstat la calamităţile survenite ca urmare a inundaţiilor produse în anii anteriori. De exemplu, în cazul Direcţiei de Ape Someş-Tisa, lucrările au fost încredinţate pentru execuţie aceloraşi constructori “tradiţionali”: Repcon SA Oradea, Hidroconstrucţia SA Bucureşti şi Socot SA Targu-Mures. In unele situaţii nu a fost vorba de contractarea şi executarea unor lucrări noi de construcţii-montaj, ci de obiective teoretic executate şI plătite în anii anteriori. De exemplu, lucrările efectuate la obiectivele “Amenajare curs Iza şi Baicu la Dragomireşti”, “Amenajare râu Vişeu în zona Petrova-Leordina, valea Vişeului” sau “Regularizări şI îndiguiri ale raului Vişeu la Vişeul de Jos şI Petrova”, care au fost executate şi in anii anteriori cu importante sume de bani de la bugetul statului, de către aceeaşi firma – Repcon SA Oradea. Pentru executarea unor lucrări, unele direcţii de ape au contractat firme de profil cu sedii şi locaţii de lucru situate la mare distanţă de zonele calamitate, fapt care ridică suspiciuni privind posibilitatea intervenţiei rapide şI executarea lucrării în timp oportun pentru îndepărtarea urmărilor inundaţiilor. Exemple sunt firma Lescaci Com SRL din Negreşti-Oaş, care a primit obiectivul “Apărare dig Sagna, două breşe, judeţul Neamţ”, şi firma Vega ’93 SRL din Galaţi, căreia i-au fost încredinţate lucrările la obiectivul Dig Rachiţeni Breşe, judeţul Iaşi.”Controalele Curţii de Conturi continuă şi vor fi finalizate printr-un Raport care va ajunge, cu siguranţă, şi pe birourile procurorilor.
Sursa: http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=321:jaf-din-banii-contra-inundatiilor&catid=52:administraie-public&Itemid=72
In urma inundaţiilor din vara anului 2008, guvernul Tăriceanu, prin două hotărari de guvern – nr. 833 şi nr. 834, ambele din 13 august 2008, a alocat 8,122 milioane de euro, pentru înlăturarea în regim de urgenţă a primelor efecte ale inundaţiilor. Prin HG 833, s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Mediului cu 13.300 mii lei (3,244 milioane euro) din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, iar prin HG 834 s-a alocat din Fondul pentru Mediu suma de 20.000 mii lei (4,878 milioane euro) către ANAR. Ulterior, după intrarea în vigoare a prevederilor celor două hotărari de guvern, au fost promovate, în regim de urgenţă, 41 de obiective de investiţii pentru înlăturarea efectelor calamităţilor: 20 de obiective de investiţii în bazinul hidrografic Someş-Tisa (toate în judeţul Maramureş), 12 obiective în bazinul Siret - în judeţele Bacău (3), Iaşi (3), Neamţ (3) şi Suceava (3), şi 9 obiective în bazinul Prut, în judeţele Botoşani (2), Galaţi (1), Iaşi (3) şi Vaslui (3).
Ulterior, la nivelul ANAR au fost analizate şi centralizate propunerile tehnice şI financiare transmise de către cele trei direcţii zonale de ape unde se produseseră inundaţiile – DZA Someş-Tisa, DZA Siret şi DZA Prut, pe baza cărora a fost stabilit necesarul real de fonduri băneşti care, apoi, a stat la baza elaborării de către Ministerul Mediului a proiectelor de hotărari de guvern avand ca scop înlăturarea efectelor produse de inundaţii. Valoarea estimativă a fondurilor băneşti necesare a fost stabilită la 436.510 mii lei, adică 106.465.854 euro. Aşadar, s-a dispus deschiderea finanţării şI începerea execuţiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ şi valoric, decontarea lucrărilor executate urmand a se efectua pe baza situaţiilor de lucrări însuşite de beneficiari. Acum, să vedem cum s-au “însuşit” lucrările şi, mai ales, banii bugetului.
La Tisa, găurile din mal cresc peste noapte
Astfel, controlorii Curţii de Conturi constată o sumedenie de grave furăciuni. “Pentru realizarea obiecitvului de investiţii “Conslidare de mal rau Tisa la Săpanţa, jud. Maramureş“, în procesul verbal de calamitate nr. 87/31.07.2008 a fost înscrisă de către comisia de constatare existenţa unei breşe întinse pe o lungime de aprox. 380 m, pentru remedierea căreia s-a apreciat că sunt necesare lucrări de construcţii-montaj în valoare de 510.000 RON, echivalent a 141.670 euro. In situaţia transmisă de ANAR la Ministerul Mediului, acelaşi obiectiv figurează cu o lungime de 1200 m şi cu o valoare estimată de 11.870.650 RON, adică 3.359.930 euro.” Un alt exemplu, tot de la Tisa: “Pentru obiectivul de investiţii “Consolidare de mal râu Tisa la Lacul Raţelor, Maramureş”, s-a transmis iniţial necesitatea refacerii consolidării malului pe o lungime de 240 m., pentru care au fost solicitate fonduri în sumă de 590.000 RON. In situaţia centralizatoare transmisă ulterior la Ministerul Mediului, s-a solicitat efectuarea operaţiunii de refacere şI consolidare a malului pe o lungime totală de 2,250 Km., valoarea acesteia fiind de 10.509.890 RON (2.974.780 euro).”
Si la Prut diguri de lux
O altă furăciune este consemnată de controlorii Curţii, la Prut: “La obiectivul de investiţii “Supraînălţare dig mal stang Jijia amonte confluenţă cu raul Prut”, de pe raza de responsabilitate a Direcţieide Ape Prut, pentru care iniţial a fost alocată suma de 880.000 RON, echivalent a 249.000 euro, în vederea realizării lucrării “reprofilare şi supraînalţare dig” pe o lungime de 1,470 km., ulterior s-au solicitat fonduri în valoare de 17.617.067 RON (4.986.433 euro), pentru realizarea aceleiaşi lucrări dar pe o lungime de 38,100 km”!
Râul Suceava a furat si el bani
Hoţiile n-au ocolit, cum spuneam, nici o DZA. Astfel, la Direcţia Apelor Siret, “pentru obiectivul de investiţii “regularizare râu Suceava, tronson Vicovul de Sus, Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava”, comisia pentru situaţii de urgenţă a transmis date cu privire la necesitatea efectuării unor lucrări de reparaţii la digul de apărare şi protecţie din zona respectivă pentru o suprafaţă de 0,250 km şi s-a alocat suma de 900.000 RON, echivalentul a 262.391 euro. Această lucrare, care în prima fază trebuia efectuată în termen de trei luni, potrivit celor două acte normative, a fost extinsă în etapa a II-a, pe baza aprobărilor ulterioare, pe o suprafaţă de 0,350 km, efectuată pe o durată de 10 luni şI cu o valoare aproape triplă de cea a lucrării efectiuate în prima etapă, 2.100.000 RON, echivalentul a 612.245 euro, deşi diferenţa cantitativă de lucrări este nesemnificativă.”
Căpuşele bugetului de Mediu
Controlorii Curţii de Conturi notează şi alte situaţii, care reliefează cardaşia pusă la cale de autorităţile centrale special pentru a spolia bugetul statului. “Negocierile directe purtate pentru contractarea serviciilor de proiectare, a lucrărilor de construcţii-montaj şi a serviciilor de supraveghere tehnică de şantier s-au purtat, în majoritatea situaţiilor, cu aceleaşi firme de profil care au mai executat astfel de lucrări în anii anteriori, lucrări care s-au dovedit a fi de o calitate îndoielnică şI care nu au rezitstat la calamităţile survenite ca urmare a inundaţiilor produse în anii anteriori. De exemplu, în cazul Direcţiei de Ape Someş-Tisa, lucrările au fost încredinţate pentru execuţie aceloraşi constructori “tradiţionali”: Repcon SA Oradea, Hidroconstrucţia SA Bucureşti şi Socot SA Targu-Mures. In unele situaţii nu a fost vorba de contractarea şi executarea unor lucrări noi de construcţii-montaj, ci de obiective teoretic executate şI plătite în anii anteriori. De exemplu, lucrările efectuate la obiectivele “Amenajare curs Iza şi Baicu la Dragomireşti”, “Amenajare râu Vişeu în zona Petrova-Leordina, valea Vişeului” sau “Regularizări şI îndiguiri ale raului Vişeu la Vişeul de Jos şI Petrova”, care au fost executate şi in anii anteriori cu importante sume de bani de la bugetul statului, de către aceeaşi firma – Repcon SA Oradea. Pentru executarea unor lucrări, unele direcţii de ape au contractat firme de profil cu sedii şi locaţii de lucru situate la mare distanţă de zonele calamitate, fapt care ridică suspiciuni privind posibilitatea intervenţiei rapide şI executarea lucrării în timp oportun pentru îndepărtarea urmărilor inundaţiilor. Exemple sunt firma Lescaci Com SRL din Negreşti-Oaş, care a primit obiectivul “Apărare dig Sagna, două breşe, judeţul Neamţ”, şi firma Vega ’93 SRL din Galaţi, căreia i-au fost încredinţate lucrările la obiectivul Dig Rachiţeni Breşe, judeţul Iaşi.”Controalele Curţii de Conturi continuă şi vor fi finalizate printr-un Raport care va ajunge, cu siguranţă, şi pe birourile procurorilor.
Sursa: http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=321:jaf-din-banii-contra-inundatiilor&catid=52:administraie-public&Itemid=72
vineri, 23 iulie 2010
LICHIDATORI ŞI UCIGAŞI
După lovitura de Stat din decembrie 1989, stăpînii alogeni ai României au impus Poporului Român un anume capitalism, original, bazat pe jefuirea avuţiei naţionale, pe sărăcirea majorităţii populaţiei, pe genocid şi pe îndatorarea externă înrobitoare. Conducătorii alogeni au îndreptat România spre un viitor fără nici un orizont, fără obiective concrete pentru Poporul Român.
Ei au promis, în campaniile electorale şi în Parlament, că vor face multe, dar faptele au fost puţine, cu efecte deloc sbenefice pentru România şi pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei.
În acele vremuri tulburi, în funcţiile importante în Statul Român şi în fruntea principalelor instituţii publice au fost numiţi numeroşi alogeni, iar apoi, în următorii 20 de ani tot ei şi ai lor au fost aleşi, în urma manipulării alegătorilor şi a fraudării alegerilor.
Alogenii aleşi sau numiţi în funcţii importante, împreună cu unele cozi de topor româneşti, acţionează, de peste două decenii, pentru materializarea unui plan diabolic, elaborat în străinătate, îndreptat împotriva Poporului Român şi a României. Programul respectiv vizează existenţa Poporului Român şi integritatea teritorială a ţării noastre. După un scenariu apropiat de cel practicat de aceiaşi alogeni la instaurarea comunismului în România, începînd cu anul 1945, cînd intelectualii români şi oamenii înstăriţi au fost lichidaţi în închisori şi la Canal, acum, începînd cu anul 1990, intelectualii au rămas pe drumuri sau au fost obligaţi să emigreze, iar clasa de mijloc este blocată în procesul de consolidare a ei. În ultimii 20 de ani, alogenii care au produs dezastru în România în domeniile economic, financiar-bancar şi social, în învăţămînt şi sănătate, în cultură şi sport, pot fi numiţi lichidatori, iar în unele cazuri lichidatori şi ucigaşi. Unii dintre ei au mîinile pătate de sînge după ce l-au ucis în sfînta zi de Crăciun a anului 1989 pe preşedintele României şi pe soţia acestuia, iar pînă la sfîrşitul acelui an au mai fost ucişi peste 1.100 de oameni nevinovaţi, mai ales tineri. Aceşti lichidatori ucigaşi nu au frică de Dumnezeu şi cred că nu vor fi pedepsiţi pentru faptele lor. Deloc întîmplător, ei zic că au acţionat legal şi nu pot fi traşi la răspundere pentru faptele lor. De ce? Pentru că a fost adoptată o Constituţie care le permite atingerea obiectivelor stabilite de către stăpînii lor din străinătate. La Legea fundamentală a ţării s-au adăugat numeroase alte legi iniţiate de către guverne, astfel încît totul să se desfăşoare într-un cadru legal, în Statul de Drept. După 20 de ani, tot mai mulţi cetăţeni, inclusiv ziarişti, realizează că ceea ce s-a desfăşurat şi continuă în România nu este întîmplător, ci face parte dintr-un amplu, diabolic şi incredibil program antiromânesc. Cu excepţia ţărilor cu statut de colonie, marea majoritate a ţărilor lumii şi-au stabilit obiective de dezvoltare economico-socială şi au progresat în ultimele două decenii. Prin excepţie, lichidatorii au îndreptat România pe un drum greşit şi acum ţara se află pe fundul prăpastiei. Totul s-a făcut la comandă străină, pe baza unui program secret. Dintre etapele coordonate de către lichidatorii alogeni amintim următoarele:
1) Numeroasele capacităţi de producţie din toate ramurile industriale, existente la începutul anului 1990, puteau produce în continuare, asigurau milioane de locuri de muncă şi aveau piaţă de desfacere. Atunci, un prim-ministru alogen a spus că industria românească este un morman de fiare vechi. Ca urmare, s-a trecut la lichidarea industriei româneşti prin aplicarea terapiei de şoc şi a Legii Privatizării adusă de Silviu Brucan, un comunist-capitalist de tristă amintire, dar care făcea pe profesorul, deşi nu i-a văzut nimeni Diploma de Bacalaureat. Ce s-a întîmplat în timp? S-au privatizat străinii în România în dauna românilor. Acei investitori alogeni, porecliţi strategici, unii doar cu o avere de cîţiva dolari, au devenit proprietari pe societăţile comerciale româneşti pe care, apoi, le-au închis şi tăiat în bucăţi, încasînd din valorificarea metalelor mult mai mult decît suma oferită la privatizare, iar terenurile le-au rămas gratis. De regulă, prioritate la privatizare - lichidare au avut cele mai bune firme autohtone, cu produse competitive pe piaţă şi cu profituri mari, care alimentau cu venituri importante Bugetul de Stat. Brusc şi la comandă externă, unele dintre ele au devenit găuri negre şi o povară pentru Poporul Român, căruia i s-a spus că singura soluţie este privatizarea lor, uneori doar pentru 1 dolar. După ce alogenii au devenit proprietari ai unor firme româneşti, acestea au devenit foarte rentabile şi profiturile obţinute au luat calea străinătăţii. Acelaşi scenariu se pregăteşte acum pentru Poşta Română, care, brusc, produce pierderi. De asemenea, în plină criză, preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc IV se grăbesc să vîndă pachetele de acţiuni pe care Statul Român le deţine la cîteva firme cu profit. Guvernele Boc I-IV au lichidat, tot la comandă străină - şi nu din prostia lor, peste 330.000 de I.M.M.-uri, ca urmare a introducerii impozitului forfetar, mărind numărul şomerilor cu alte sute de mii. După 20 de ani, lichidatorii şi-au făcut datoria faţă de stăpînii lor din străinătate "punînd umărul" să dispară, practic, în timp de pace, industria românească, inclusiv în domeniile unde România se situa pe primele 10 locuri în lume. Aceşti lichidatori alogeni au adus pagube Poporului Român mai mari decît cele două războaie mondiale. Din suma de peste 700 miliarde de euro, cît reprezintă valoarea de piaţă a societăţilor comerciale privatizate, preşedinţii alogeni Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu toate guvernele post-decembriste, nu pot exemplifica ce mari obiective de investiţii s-au realizat în mandatele lor. Banii obţinuţi din privatizările frauduloase s-au cheltuit pentru acoperirea marilor deficite bugetare anuale şi pentru plata datoriei externe. Lichidatorii din industrie au desfiinţat milioane de locuri de muncă şi au alungat din ţara - mamă forţa de muncă bine pregătită şi cu înaltă calificare. Pentru a nu se produce revolte ale celor lăsaţi pe drumuri, fără locuri de muncă şi fără venituri, lichidatorii au găsit mai multe soluţii: s-au deschis graniţele şi au fost încurajaţi românii să părăsească ţara; s-au plătit salarii compensatorii tentante; s-a încurajat pensionarea anticipată. Lichidatorii care s-au aflat la conducerea României au ascuns Poporului Român informaţiile şi adevărul despre privatizările făcute şi consecinţele acestora. Nimeni nu îi întreabă: de ce a fost lichidată industria românească?
2) Înainte de anul 1990, agricultura socialistă satisfăcea necesităţile interne şi asigura mari cantităţi de produse agricole pentru export. Se cultiva toată suprafaţa agricolă a ţării şi existau importante efective de animale în marile complexe şi în fermele zootehnice de la IAS-uri şi CAP-uri. Acum, agricultura capitalistă din România, promovată şi susţinută de către lichidatorii alogeni, s-a materializat în necultivarea a peste 4 milioane hectare de teren agricol, în decimarea efectivelor de animale şi în importul a peste 75% din necesarul de alimente pentru populaţie. Marile exploataţii agricole au fost lichidate, la fel ca şi fabricile care produceau pentru agricultură şi cele care prelucrau produsele agricole. A fost generalizată agricultura de subzistenţă şi, în paralel, lichidatorii acţionează pentru distrugerea satului românesc şi a tradiţiilor noastre multimilenare. În ceea ce priveşte valorificarea potenţialului agricol, lichidatorii au adus România pe ultimul loc în Europa.
3) În domeniul transporturilor, au acţionat din plin lichidatorii. Flota României, una dintre cele mai mari din lume a dispărut fără urmă. Cel care ştie multe despre această dispariţie, dar care nu este interesat să se afle adevărul, a fost ales şi reales preşedinte al României. La autostrăzi şi la starea drumurilor, România a fost adusă pe ultimul loc în Europa. Pe acelaşi loc ultim pe bătrînul Continent a fost adusă România în ceea ce priveşte starea căii ferate, după ce înainte de anul 1990 ţara noastră avea cea mai extinsă reţea din Europa. Zeci de mii de vagoane şi sute de locomotive au trimis lichidatorii în străinătate la topit, iar în ţară au închis majoritatea combinatelor siderurgice şi metalurgice.
4) Starea sănătăţii populaţiei plasează România pe ultimul loc în Europa. Lichidatorii şi ucigaşii îi omoară pe români cu zile, folosind un arsenal bogat: aditivi alimentari cancerigeni; aşa-zisa coplată; reducerea numărului medicamentelor compensate; închiderea a sute de spitale; alungarea medicilor în străinătate; reducerea cu cca. 50% a salariilor şi a pensiilor. Recent, românii au aflat pariţial adevărul în legătură cu mărirea TVA-ului la 24%. Guvernatorul alogen al B.N.R., dl. Isărescu, a precizat că jumătate din creşterea TVA-ului este destinată plăţii dobînzilor la creditele externe.
5) Lichidatorii au acţionat diabolic împotriva învăţământului. I-au umilit şi batjocorit pe profesori, le-au tăiat salariile şi sporurile. Şcoala românească au adus-o în cădere liberă. Nivelul de pregătire al elevilor şi studenţilor a scăzut foarte mult. Au fost închise mii de şcoli, mai ales de la sate. Numărul copiilor care nu merg la şcoală, în special din cauza sărăciei, creşte în fiecare an. Cu toate că majoritatea premierilor au fost cadre didactice universitare, în mandatele lor analfabetismul a crescut continuu. Ei au adus România pe primul loc în Europa la analfabetism.
6) Cultura românească nu putea să scape din atenţia lichidatorilor. Au fost închise numeroase cămine culturale şi case de cultură. Reţeaua de cinematografe a fost lichidată. La fel şi bibliotecile, în special cele din mediul rural. Artiştii şi creatorii, la fel şi ziariştii, sînt umiliţi. Sub pretextul reducerii personalului din administraţia publică, se acţionează acum pentru închiderea sau comasarea unor teatre. Va exista o excepţie. Rămîne Teatrul de Păpuşi Puck din Cluj-Napoca, unde, după alungarea din funcţia de prim-ministru, dl. Emil Boc va avea normă întreagă în rolul lui Pinochio. La U.B.B., rectorul Marga şi conducerea acestei universităţi acţionează pentru a nu-l mai reprimi pe cel care a acceptat să acţioneze, împreună cu lichidatorii, împotriva românilor şi a României, susţinînd pretenţiile iredentismului unguresc.
Lichidatorii au adus România şi Poporul Român într-un stadiu extrem de periculos. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ţinem seama de ceea ce spunea Eroul Naţional Avram Iancu: "Sau punem pumnul în piept furtunii sau pierim!".
Dr. GHEORGHE FUNAR
Sursa: http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=7250&format=html
Ei au promis, în campaniile electorale şi în Parlament, că vor face multe, dar faptele au fost puţine, cu efecte deloc sbenefice pentru România şi pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei.
În acele vremuri tulburi, în funcţiile importante în Statul Român şi în fruntea principalelor instituţii publice au fost numiţi numeroşi alogeni, iar apoi, în următorii 20 de ani tot ei şi ai lor au fost aleşi, în urma manipulării alegătorilor şi a fraudării alegerilor.
Alogenii aleşi sau numiţi în funcţii importante, împreună cu unele cozi de topor româneşti, acţionează, de peste două decenii, pentru materializarea unui plan diabolic, elaborat în străinătate, îndreptat împotriva Poporului Român şi a României. Programul respectiv vizează existenţa Poporului Român şi integritatea teritorială a ţării noastre. După un scenariu apropiat de cel practicat de aceiaşi alogeni la instaurarea comunismului în România, începînd cu anul 1945, cînd intelectualii români şi oamenii înstăriţi au fost lichidaţi în închisori şi la Canal, acum, începînd cu anul 1990, intelectualii au rămas pe drumuri sau au fost obligaţi să emigreze, iar clasa de mijloc este blocată în procesul de consolidare a ei. În ultimii 20 de ani, alogenii care au produs dezastru în România în domeniile economic, financiar-bancar şi social, în învăţămînt şi sănătate, în cultură şi sport, pot fi numiţi lichidatori, iar în unele cazuri lichidatori şi ucigaşi. Unii dintre ei au mîinile pătate de sînge după ce l-au ucis în sfînta zi de Crăciun a anului 1989 pe preşedintele României şi pe soţia acestuia, iar pînă la sfîrşitul acelui an au mai fost ucişi peste 1.100 de oameni nevinovaţi, mai ales tineri. Aceşti lichidatori ucigaşi nu au frică de Dumnezeu şi cred că nu vor fi pedepsiţi pentru faptele lor. Deloc întîmplător, ei zic că au acţionat legal şi nu pot fi traşi la răspundere pentru faptele lor. De ce? Pentru că a fost adoptată o Constituţie care le permite atingerea obiectivelor stabilite de către stăpînii lor din străinătate. La Legea fundamentală a ţării s-au adăugat numeroase alte legi iniţiate de către guverne, astfel încît totul să se desfăşoare într-un cadru legal, în Statul de Drept. După 20 de ani, tot mai mulţi cetăţeni, inclusiv ziarişti, realizează că ceea ce s-a desfăşurat şi continuă în România nu este întîmplător, ci face parte dintr-un amplu, diabolic şi incredibil program antiromânesc. Cu excepţia ţărilor cu statut de colonie, marea majoritate a ţărilor lumii şi-au stabilit obiective de dezvoltare economico-socială şi au progresat în ultimele două decenii. Prin excepţie, lichidatorii au îndreptat România pe un drum greşit şi acum ţara se află pe fundul prăpastiei. Totul s-a făcut la comandă străină, pe baza unui program secret. Dintre etapele coordonate de către lichidatorii alogeni amintim următoarele:
1) Numeroasele capacităţi de producţie din toate ramurile industriale, existente la începutul anului 1990, puteau produce în continuare, asigurau milioane de locuri de muncă şi aveau piaţă de desfacere. Atunci, un prim-ministru alogen a spus că industria românească este un morman de fiare vechi. Ca urmare, s-a trecut la lichidarea industriei româneşti prin aplicarea terapiei de şoc şi a Legii Privatizării adusă de Silviu Brucan, un comunist-capitalist de tristă amintire, dar care făcea pe profesorul, deşi nu i-a văzut nimeni Diploma de Bacalaureat. Ce s-a întîmplat în timp? S-au privatizat străinii în România în dauna românilor. Acei investitori alogeni, porecliţi strategici, unii doar cu o avere de cîţiva dolari, au devenit proprietari pe societăţile comerciale româneşti pe care, apoi, le-au închis şi tăiat în bucăţi, încasînd din valorificarea metalelor mult mai mult decît suma oferită la privatizare, iar terenurile le-au rămas gratis. De regulă, prioritate la privatizare - lichidare au avut cele mai bune firme autohtone, cu produse competitive pe piaţă şi cu profituri mari, care alimentau cu venituri importante Bugetul de Stat. Brusc şi la comandă externă, unele dintre ele au devenit găuri negre şi o povară pentru Poporul Român, căruia i s-a spus că singura soluţie este privatizarea lor, uneori doar pentru 1 dolar. După ce alogenii au devenit proprietari ai unor firme româneşti, acestea au devenit foarte rentabile şi profiturile obţinute au luat calea străinătăţii. Acelaşi scenariu se pregăteşte acum pentru Poşta Română, care, brusc, produce pierderi. De asemenea, în plină criză, preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc IV se grăbesc să vîndă pachetele de acţiuni pe care Statul Român le deţine la cîteva firme cu profit. Guvernele Boc I-IV au lichidat, tot la comandă străină - şi nu din prostia lor, peste 330.000 de I.M.M.-uri, ca urmare a introducerii impozitului forfetar, mărind numărul şomerilor cu alte sute de mii. După 20 de ani, lichidatorii şi-au făcut datoria faţă de stăpînii lor din străinătate "punînd umărul" să dispară, practic, în timp de pace, industria românească, inclusiv în domeniile unde România se situa pe primele 10 locuri în lume. Aceşti lichidatori alogeni au adus pagube Poporului Român mai mari decît cele două războaie mondiale. Din suma de peste 700 miliarde de euro, cît reprezintă valoarea de piaţă a societăţilor comerciale privatizate, preşedinţii alogeni Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu toate guvernele post-decembriste, nu pot exemplifica ce mari obiective de investiţii s-au realizat în mandatele lor. Banii obţinuţi din privatizările frauduloase s-au cheltuit pentru acoperirea marilor deficite bugetare anuale şi pentru plata datoriei externe. Lichidatorii din industrie au desfiinţat milioane de locuri de muncă şi au alungat din ţara - mamă forţa de muncă bine pregătită şi cu înaltă calificare. Pentru a nu se produce revolte ale celor lăsaţi pe drumuri, fără locuri de muncă şi fără venituri, lichidatorii au găsit mai multe soluţii: s-au deschis graniţele şi au fost încurajaţi românii să părăsească ţara; s-au plătit salarii compensatorii tentante; s-a încurajat pensionarea anticipată. Lichidatorii care s-au aflat la conducerea României au ascuns Poporului Român informaţiile şi adevărul despre privatizările făcute şi consecinţele acestora. Nimeni nu îi întreabă: de ce a fost lichidată industria românească?
2) Înainte de anul 1990, agricultura socialistă satisfăcea necesităţile interne şi asigura mari cantităţi de produse agricole pentru export. Se cultiva toată suprafaţa agricolă a ţării şi existau importante efective de animale în marile complexe şi în fermele zootehnice de la IAS-uri şi CAP-uri. Acum, agricultura capitalistă din România, promovată şi susţinută de către lichidatorii alogeni, s-a materializat în necultivarea a peste 4 milioane hectare de teren agricol, în decimarea efectivelor de animale şi în importul a peste 75% din necesarul de alimente pentru populaţie. Marile exploataţii agricole au fost lichidate, la fel ca şi fabricile care produceau pentru agricultură şi cele care prelucrau produsele agricole. A fost generalizată agricultura de subzistenţă şi, în paralel, lichidatorii acţionează pentru distrugerea satului românesc şi a tradiţiilor noastre multimilenare. În ceea ce priveşte valorificarea potenţialului agricol, lichidatorii au adus România pe ultimul loc în Europa.
3) În domeniul transporturilor, au acţionat din plin lichidatorii. Flota României, una dintre cele mai mari din lume a dispărut fără urmă. Cel care ştie multe despre această dispariţie, dar care nu este interesat să se afle adevărul, a fost ales şi reales preşedinte al României. La autostrăzi şi la starea drumurilor, România a fost adusă pe ultimul loc în Europa. Pe acelaşi loc ultim pe bătrînul Continent a fost adusă România în ceea ce priveşte starea căii ferate, după ce înainte de anul 1990 ţara noastră avea cea mai extinsă reţea din Europa. Zeci de mii de vagoane şi sute de locomotive au trimis lichidatorii în străinătate la topit, iar în ţară au închis majoritatea combinatelor siderurgice şi metalurgice.
4) Starea sănătăţii populaţiei plasează România pe ultimul loc în Europa. Lichidatorii şi ucigaşii îi omoară pe români cu zile, folosind un arsenal bogat: aditivi alimentari cancerigeni; aşa-zisa coplată; reducerea numărului medicamentelor compensate; închiderea a sute de spitale; alungarea medicilor în străinătate; reducerea cu cca. 50% a salariilor şi a pensiilor. Recent, românii au aflat pariţial adevărul în legătură cu mărirea TVA-ului la 24%. Guvernatorul alogen al B.N.R., dl. Isărescu, a precizat că jumătate din creşterea TVA-ului este destinată plăţii dobînzilor la creditele externe.
5) Lichidatorii au acţionat diabolic împotriva învăţământului. I-au umilit şi batjocorit pe profesori, le-au tăiat salariile şi sporurile. Şcoala românească au adus-o în cădere liberă. Nivelul de pregătire al elevilor şi studenţilor a scăzut foarte mult. Au fost închise mii de şcoli, mai ales de la sate. Numărul copiilor care nu merg la şcoală, în special din cauza sărăciei, creşte în fiecare an. Cu toate că majoritatea premierilor au fost cadre didactice universitare, în mandatele lor analfabetismul a crescut continuu. Ei au adus România pe primul loc în Europa la analfabetism.
6) Cultura românească nu putea să scape din atenţia lichidatorilor. Au fost închise numeroase cămine culturale şi case de cultură. Reţeaua de cinematografe a fost lichidată. La fel şi bibliotecile, în special cele din mediul rural. Artiştii şi creatorii, la fel şi ziariştii, sînt umiliţi. Sub pretextul reducerii personalului din administraţia publică, se acţionează acum pentru închiderea sau comasarea unor teatre. Va exista o excepţie. Rămîne Teatrul de Păpuşi Puck din Cluj-Napoca, unde, după alungarea din funcţia de prim-ministru, dl. Emil Boc va avea normă întreagă în rolul lui Pinochio. La U.B.B., rectorul Marga şi conducerea acestei universităţi acţionează pentru a nu-l mai reprimi pe cel care a acceptat să acţioneze, împreună cu lichidatorii, împotriva românilor şi a României, susţinînd pretenţiile iredentismului unguresc.
Lichidatorii au adus România şi Poporul Român într-un stadiu extrem de periculos. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ţinem seama de ceea ce spunea Eroul Naţional Avram Iancu: "Sau punem pumnul în piept furtunii sau pierim!".
Dr. GHEORGHE FUNAR
Sursa: http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=7250&format=html
luni, 19 iulie 2010
DEZVALUIRI
MINCIUNA INSTITUTIONALA ARE INCEPAND DIN IULIE UN NUME: MUGUR ISARESCU!
http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/570-minciuna-instituional-are-incepand-de-ieri-un-nume-mugur-isrescu-exploziv-news-il-acuz-pe-guvernatorul-bnr-de-fals-in-declaraii-publice-rspandirea-de-informaii-false-furt-calificat-din-banca-naional.html
http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/570-minciuna-instituional-are-incepand-de-ieri-un-nume-mugur-isrescu-exploziv-news-il-acuz-pe-guvernatorul-bnr-de-fals-in-declaraii-publice-rspandirea-de-informaii-false-furt-calificat-din-banca-naional.html
duminică, 18 iulie 2010
SCHIMBAREA DE IMAGINE
România de după ’89 a încetat a se mai privi în oglindă. Un gest nefiresc, deoarece oricine şi orice trebuie, din când în când, să se privească sau să fie privit în oglindă pentru a-şi sau a i se se analiza devenirea în afirmarea individualităţii. Astfel, orice progres identificat va fi mai uşor asimilat în firescul cotidian, iar orice involuţie remarcată va fi înlăturată sau măcar ameliorată.
A nu ne privi sau a nu privi lucrurile în oglindă denotă, în primul rând, o renunţare la evoluţie, o amânare a întâlnirilor cu realtatea, un joc periculos la ruleta vieţii care poate provoca dezechilbre necontrolabile.
Dar să ne oprim asupra imaginii ţării noastre. Ţara pe care o iubim şi care la rândul ei ne iubeşte încă de când ne-a fost dăruită de către Dumnezeu şi pe care nu am dorit, nici chiar nu am gândit vreodată s-o abandonăm. Astfel, de-a lungul istoriei, ea a căpătat chipul nostru, iar generaţiile au moştenit cu dragoste imaginea sa, pe care fiecare la rândul său s-a străduit a o face şi mai atrăgătoare şi strălucitoare. Şi în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei nu ne-a fost niciodată teamă sau ruşine a o privi în oglindă.
Este pentru prima dată când îmi pun întrebarea,: după ultimii douazeci de ani: mai avem această moştenire?
Încerc a răspunde privind în oglindă schimbările acestor ani.
Privesc şi nu mai văd industria, măcar acele domenii de elită ce apucaseră a se configura şi care ne dădeau tuturor siguranţă şi mari speranţe. În locul său nu a apărut nimic. Golul chinuitor este umplut de privatizări scandaloase care atentează la buzunarul, de acum aproape gol, al cetăţenilor.
Mă uit şi nu văd agricultura, mândria perenă a românilor. S-au distrus nu numai sistemele de irigaţii, asociaţiile şi patrimoniul acestora, dar şi spiritul gospodar şi autoexigenţa tăranului, izvoare strămoşeşti de îndemnuri şi înţelepciune.
Sunt atent spre a descoperi filoane de educaţie, dar cu excepţia puţinelor zbateri neputiincioase ale unor cadre didactice încă dedicate vocaţiei şi a talentului nativ al unor elevi şi studenţi, nesusţinuţi însă pe măsură de un stat aflat în agonie, nu observ nimic.
Agonie transmisă şi sistemului de sănătate publică, un sistem care dintr-o armată dedicată s-a transformat intr-o armată neputiincioasă şi indiferentă atât la ceea ce se întâmplă cu sănătatea semenilor, cât şi la implozia proprie.
Privesc şi nu-mi vine să cred că instituţiile juridică şi de ordine internă au devenit un fel de paparude ale unor indivizi dubioşi care le folosesc fie pentru a-şi oficializa şi instituţionaliza viciile, fie pentru a-şi acoperi samavolniciile.
Fantoşa care a devenit justiţia are păpuşari de aceeaşi calitate, ce s-au permanentizat pe diferite aşa-zise platforme politice la conducerea societăţii, monopolizând tot ceea ce mai mişca în biata astă ţară.
Mă uit şi nu mai zăresc poporul. Sau corul acestor săraci dezmoşteniţi, debusolaţi şi dezamăgiţi (sau, mai bine zis, des-amăgiţi) care îşi deplăng suferinţele şi neputinţa, înconjuraţi de o negură ce nu le aparţine, este poporul?
Mi-este teamă să răspund la această întrebare. Pentru că ar însemna să îmi pierd orice speranţă.
De aceea aştept cu ardoare ca cei care pot schimba această imagine să vină în faţa oglinzii şi să alunge negura cu lumina neiertătoare a dezvăluirii şi dezavuării, asanatoare a netrebniciei temporare ce ne supuse.
De-abia atunci voi mai privi în oglindă pentru a-mi adăpa sufletul cu imaginea repusă în firesc a acestui multimilenar şi blând neam: neamul românesc.
Mai lasă-mă, Doamne, încă o dată, să văd imaginea acestui filon de aur al spiritului tău!
A nu ne privi sau a nu privi lucrurile în oglindă denotă, în primul rând, o renunţare la evoluţie, o amânare a întâlnirilor cu realtatea, un joc periculos la ruleta vieţii care poate provoca dezechilbre necontrolabile.
Dar să ne oprim asupra imaginii ţării noastre. Ţara pe care o iubim şi care la rândul ei ne iubeşte încă de când ne-a fost dăruită de către Dumnezeu şi pe care nu am dorit, nici chiar nu am gândit vreodată s-o abandonăm. Astfel, de-a lungul istoriei, ea a căpătat chipul nostru, iar generaţiile au moştenit cu dragoste imaginea sa, pe care fiecare la rândul său s-a străduit a o face şi mai atrăgătoare şi strălucitoare. Şi în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei nu ne-a fost niciodată teamă sau ruşine a o privi în oglindă.
Este pentru prima dată când îmi pun întrebarea,: după ultimii douazeci de ani: mai avem această moştenire?
Încerc a răspunde privind în oglindă schimbările acestor ani.
Privesc şi nu mai văd industria, măcar acele domenii de elită ce apucaseră a se configura şi care ne dădeau tuturor siguranţă şi mari speranţe. În locul său nu a apărut nimic. Golul chinuitor este umplut de privatizări scandaloase care atentează la buzunarul, de acum aproape gol, al cetăţenilor.
Mă uit şi nu văd agricultura, mândria perenă a românilor. S-au distrus nu numai sistemele de irigaţii, asociaţiile şi patrimoniul acestora, dar şi spiritul gospodar şi autoexigenţa tăranului, izvoare strămoşeşti de îndemnuri şi înţelepciune.
Sunt atent spre a descoperi filoane de educaţie, dar cu excepţia puţinelor zbateri neputiincioase ale unor cadre didactice încă dedicate vocaţiei şi a talentului nativ al unor elevi şi studenţi, nesusţinuţi însă pe măsură de un stat aflat în agonie, nu observ nimic.
Agonie transmisă şi sistemului de sănătate publică, un sistem care dintr-o armată dedicată s-a transformat intr-o armată neputiincioasă şi indiferentă atât la ceea ce se întâmplă cu sănătatea semenilor, cât şi la implozia proprie.
Privesc şi nu-mi vine să cred că instituţiile juridică şi de ordine internă au devenit un fel de paparude ale unor indivizi dubioşi care le folosesc fie pentru a-şi oficializa şi instituţionaliza viciile, fie pentru a-şi acoperi samavolniciile.
Fantoşa care a devenit justiţia are păpuşari de aceeaşi calitate, ce s-au permanentizat pe diferite aşa-zise platforme politice la conducerea societăţii, monopolizând tot ceea ce mai mişca în biata astă ţară.
Mă uit şi nu mai zăresc poporul. Sau corul acestor săraci dezmoşteniţi, debusolaţi şi dezamăgiţi (sau, mai bine zis, des-amăgiţi) care îşi deplăng suferinţele şi neputinţa, înconjuraţi de o negură ce nu le aparţine, este poporul?
Mi-este teamă să răspund la această întrebare. Pentru că ar însemna să îmi pierd orice speranţă.
De aceea aştept cu ardoare ca cei care pot schimba această imagine să vină în faţa oglinzii şi să alunge negura cu lumina neiertătoare a dezvăluirii şi dezavuării, asanatoare a netrebniciei temporare ce ne supuse.
De-abia atunci voi mai privi în oglindă pentru a-mi adăpa sufletul cu imaginea repusă în firesc a acestui multimilenar şi blând neam: neamul românesc.
Mai lasă-mă, Doamne, încă o dată, să văd imaginea acestui filon de aur al spiritului tău!
vineri, 16 iulie 2010
APEL
"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!"
Mihai Eminescu
Am pornit acest blog cu speranta ca-mi voi putea aduce o contributie, oricat de mica, la dezmeticirea romanilor din insidioasa adormire indusa de ticaloasele vremuri pe care le traversam si a-i determina sa se solidarizeze in jurul calitatilor spirituale si morale pe care le detine acest popor pentru a face fata agresiunii la care este supus de catre dusmani mai mult sau mai putin vizibili.
Doresc sa participe cu comentarii toti romanii de bine, care vor sa contribuie la restaurarea starii sanatoase de spirit a universului romanesc prin: rememorarea marilor izbanzi ale neamului nostru, constientizarea pericolelor care ne ameninta imediat sau in perspectiva, revalorizarea bunelor oranduieli si a bunului simt, consolidarea valorilor morale, lupta impotriva raului pentru extirparea acestuia din societatea noastra, tragerea de invataminte din evenimentele parcurse, contributia cu sfaturi la formarea unui portofoliu de consiliere, revitalizarea unui curent de intrajutorare reciproca, demontarea tuturor minciunilor, divulgarea tuturor faptelor rele si instaurarea adevarului.
Va rog pe toti cei care puteti si doriti sa va aduceti obolul la acest demers sa nu ezitati a va expune punctele de vedere.
Atentionez ca nu vor fi acceptate formulari indecente, rauintentionate sau extremiste deoarece doresc sa combatem si sa invingem raul cu binele, sa-l erodam pana cand adeptii lui se vor rusina si il vor abandona sau se vor ascunde infricosati.
Cu Dumnezeu inainte!
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!"
Mihai Eminescu
Am pornit acest blog cu speranta ca-mi voi putea aduce o contributie, oricat de mica, la dezmeticirea romanilor din insidioasa adormire indusa de ticaloasele vremuri pe care le traversam si a-i determina sa se solidarizeze in jurul calitatilor spirituale si morale pe care le detine acest popor pentru a face fata agresiunii la care este supus de catre dusmani mai mult sau mai putin vizibili.
Doresc sa participe cu comentarii toti romanii de bine, care vor sa contribuie la restaurarea starii sanatoase de spirit a universului romanesc prin: rememorarea marilor izbanzi ale neamului nostru, constientizarea pericolelor care ne ameninta imediat sau in perspectiva, revalorizarea bunelor oranduieli si a bunului simt, consolidarea valorilor morale, lupta impotriva raului pentru extirparea acestuia din societatea noastra, tragerea de invataminte din evenimentele parcurse, contributia cu sfaturi la formarea unui portofoliu de consiliere, revitalizarea unui curent de intrajutorare reciproca, demontarea tuturor minciunilor, divulgarea tuturor faptelor rele si instaurarea adevarului.
Va rog pe toti cei care puteti si doriti sa va aduceti obolul la acest demers sa nu ezitati a va expune punctele de vedere.
Atentionez ca nu vor fi acceptate formulari indecente, rauintentionate sau extremiste deoarece doresc sa combatem si sa invingem raul cu binele, sa-l erodam pana cand adeptii lui se vor rusina si il vor abandona sau se vor ascunde infricosati.
Cu Dumnezeu inainte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)