Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română

duminică, 12 august 2012

DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE…


Şi cu asta ce-am făcut?
de Constantin Tănase – 1939

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare ! Jos Cutare !
Şi cu asta ce-am făcut ?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem noua guvernare,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut ?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri !
E sloganul cunoscut ;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut ?

miercuri, 1 august 2012

ADEVĂRATA FORŢĂ


 După aproape 23 de ani de manipulare deşănţată prin care şamanii loviturii de stat din decembrie ’89 şi-au subjugat nu numai structurile de stat, dar au pus stăpânire şi pe opinia publică, pe care au manevrat-o şi siluit­-o prin diverse metode, care mai de care mai mârşave, bazate, în primul rând, pe sărăcirea şi declasarea populaţiei, spre a mări gradul de dependenţă a acesteia şi pe ocuparea spaţiului informaţional cu propriile canale mass-media deservite de personaje slugarnice şi abjecte, ce nu s-au sfiit în a slugări necondiţionat o clasă politică infamă, trădătoare şi docilă unei oculte păpuşare.
Aceste două putregaiuri, clasa politică şi mass-media, au fost vârfurile de lance care au acoperit urmele asasinatului, trădării şi jafului pe care le-au practicat, dar şi a genocidului premeditat la care a fost supus poporul român, cu atât mai groaznic cu cât acesta a avut loc în condiţii de pace.
Deşi intenţiile lor erau ca încă din decembrie ’89 să producă un prim carnagiu intens (vă mai amintiţi cum “prostul suprem”, Brucan, se grăbea să anunţe moartea a peste 64.000 de oameni), planurile le-au fost dejucate şi societatea a intrat pe un alt făgaş evolutiv, mai puţin convulsiv dar dominat de o doctină criminală, prin care poporul a început să fie măcinat sistematic prin diverse politici mascate: sărăcire generalizată (accentuată prin jaf şi şomaj), reducerea masei de manevră prin exterminarea bătrânilor (prin dărmarea sistemului de pensii şi distrugerea sistemului de sănătate şi recuperare) şi prin alungarea din ţară a unui număr semnificativ de români, alienarea intelectuală (prin distrugerea sitemului de educaţie), degenerarea fizică prin distrugerea agriculturii şi a industriei alimentare, paralel cu introducerea de alimente nesănătoase, declasarea morală prin distrugerea valorilor româneşti tradiţionale şi discriminarea pozitivă a diverselor minorităţi ostile stilului curat de viaţă al poporului nostru, inducerea unui sentiment de inutilitate şi inferioritate prin aservirea necodiţionată a ţării unor interese străine excusiviste şi tiranice şi, nu în cele din urmă, prin folosirea duşmănoasă a diverselor tehnici psihotronice şi practicarea la vedere a vrăjitoriei agresive (ultimul şi cel mai lugrubu exemplu fiind cel al “maimuţei electrocutate”, Gigi Becali, care, în direct la Romania TV, a proferat cu un patos nedemn şi grotesc blestemuri la adresa poporului dacă acesta nu va participa la referendum!).
Şi tocmai când îşi imaginau că au pus definitiv şaua pe spinarea poporului, acesta i-a lăsat cu gura căscată prin boicotarea recentului referendum. Tocmai când se credeau stăpâni absoluţi ai unui popor îndelung abuzat, iată că poporul a dat evidente semne de viaţă, iniţiativă şi tărie semnalizând spontan şi solidar detaşarea sa de clica nemernică şi manipulatoare, dându-i acesteia un avertisment grav tocmai prin aceste două atribute: spontaneitate şi solidaritate.
Lăsaţi dintr-o dată la vedere în nemernicia lor prin destrămarea vălului aşa-zisei legitimităţi populare (de fapt o simulare a obţinerii consimţămâtului maselor prin manipularea atât a opţiunilor de votare, cât şi a votului în sine, precum şi prin vicierea procesului electoral), şamanii loviturilor de stat au devenit pentru o scurtă perioadă de timp transparenţi, arătâdu-şi neglijent adevărata faţă şi intenţiile: poporul român nu trebuie luat în seamă (aşa cum nu a fost luat în seamă nici la precedentul referendum privind reducerea numarului de parlamentari), încercându-se suplinirea votului de blam primit de la acesta cu subterfugii ridicole care să le permită atingerea scopului propus.
În această scurtă oportunitate, oferită de defularea neglijentă, a ieşit la vedere chintesenţa acţiunilor purtate de ei în ultimii aproape 23 de ani: dacă poporul nu a pierit urmare a acţiunilor lor premeditate, atunci să fie executat birocratic, printr-o simplă trăsătură de condei, prin care peste 2 milioane de români să fie daţi uitării!
Aproape că a reînviat atmosfera nocivă creată de aceiaşi complotişti incepând cu decembrie ’89 şi nu ar fi de mirare ca instigarea la măcel să fie reluată cu acelaşi patos “revoluţionar”, urmărindu-se anihilarea iniţiativei populare şi spargerea cercului izolaţionist în care s-au trezit aruncaţi fără vreun preaviz.
Oricum, acesta este un veritabil moment al adevărului ce expune vederii, prin delimitarea voluntară a poporului, două tabere: una a clasei politice şi a armatei sale invizibile, autosuficiente şi hidoase şi cea de-a doua a poporului miraculos resolidarizat şi dispus a prelua iniţiativa.
Popor roman, acum ai aflat adevărata forţă şi ai descoprit că aceasta îţi aparţine. Rămâi solidar şi nu răspunde provocărilor, altfel vei fi din nou manipulat.
Ai răbdat atâta amar de vreme! Mai ai puţină răbdare şi urmează calea paşnică a adevăratei credinţe: nu te mai prezenta la urne şi cere consecvent plecarea actualei clase politice, până la ultima sa fărâmă.
Mai prezintă-te la vot numai când vor apărea candidaţi cinstiţi, devotaţi ţării şi ţie, adeveriţi de fapte sau de verificări pertinente!
Cu Dumnezeu înainte!

joi, 26 iulie 2012

Deschide Ochii-Sclavia Modernă


O dezvăluire penetrantă şi şocantă despre cum societatea de consum a devenit o ideologie globală abil ţesută şi prin care se asigura dependenţa sclavagista a oamenilor de o putere totalitară de piaţă, mascată sub denumirea de democraţie pentru a smulge consimţământul maselor, în urma exercitării aşa-zisului drept de a vota.

Vizionaţi şi daţi mai departe!!!

duminică, 22 iulie 2012

NU MAI EXISTĂ MORALĂ


Privim năuciţi cum şleahta de hoţi şi asasini trădători a depăşit toate limitele moralei şi se defulează la vedere, nemaiavând nicio reţinere sau jenă.
După ce timp de peste 22 de ani au siluit în feluri chiar inimaginabile poporul român şi ţara, mânjindu-ne cu un jeg respingător şi axfisiindu-ne cu duhori insuportabile, determinându-ne astfel să le dăm tot ceea ce aveam numai spre a ne scăpa sufletele de deşertăciunea urâţeniei lor, ajunşi la apogeul fărădelegii, au început să se sfâşie între ei la vedere, violând chiar şi ceea ce au creat ei înşişi (pornind de la conceptul “tătucului” lor de “democraţie originală”), aşa-zisul stat de drept.
Aşa-zis stat de drept pentru că el nu a creat drepturi decât pentru întreaga şleahtă şi acoliţii ei, dar care şi ele au fost risipite prin ceea la ce se pricep cel mai bine corifeii săi: jaf şi trădare.
Putem spune că România a cunoscut prima marea strâmtorare şi entităţile de factură satanică ce au pus stăpânire pe ea se pregătesc să dea lovitura finală şi să instaureze domnia diavolului prin reprezentanta sa de suflet, masoneria, pe care, cu neruşinare, Năstase a pus-o deja din 2004 în sarcina bugetului de stat (Notă: în 1937 Sfântul Sinod al BOR a afurisit masoneria şi a cerut desfiinţarea acestei organizaţii secrete malefice citiţi aici Studiul asupra francmasoneriei întocmit la acea vreme de I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului si votat de Sfantul Sinod  de la 11 martie 1937).
Tendinţa este universală dar rapiditatea cu care s-a instaurat în ţara noastră este unică. Acum când ei cred că au ajuns la finalul mârşavei lucrări, decimând în mai puţin de 22 de ani un popor profund creştin, supunându-l unor uriaşe şi nesfârşite acţiuni de disoluţie, degradare şi anihilare (echivalente cu un genocid premeditat, cu atât mai infam cu cât s-a petrecut pe timp de pace) se încaieră între ei pentru a-şi rezerva dreptul de a instaura propriul dictator pe tronul noului sclavagism.
Marea rătăcire a venit şi de acum nicio o regulă nu va mai fi aplicabilă taberei din această şleahtă care va prevala cu “legitimitate populară”.
Aţi văzut deja cum se pot muta, desfiinţa / înfiinţa şi modifica instituţii ale aşa-zisului stat de drept numai cu scopul de a se spăla şi apăra diverşi borfaşi de către alţi borfaşi. Aţi văzut cum minciuna circulă nestingherită, emisă şi purtată de guri cu buze zâmbitoare. Aţi văzut cum mass-media face partizanat pe faţă pentru una sau cealaltă dintre cele două tabere, fiind câinele lor de pază. Aţi văzut cum oameni cu pretenţii de specialişti în domeniile profesionale în care activează se dau peste cap spre a-i salva pe borfaşii amintiţi mai înainte. Aţi văzut cum grupuri de influenţă, precum “revoluţionarii”, militarii, poliţiştii şi serviciile secrete se zbat să smulgă cât mai multe privilegii nesimţite şi exclusiviste ş.a.m.d.
În această atmosferă ridicolă şi grotescă poporul se chinuie să supravieţuiască şi nimeni nu-l ia în seamă…poate să şi piară (nimic surprinzător având în vedere politica premeditată de exterminare care s-a dus continuu, mai ales împotriva bătrânilor).
Precum vedeţi nu mai există niciun fel de morală şi de acum mă aştept ca activităţile ilegale să fie protejate la vedere, borfaşii să fie curăţaţi şi transformaţi în valoroase unicate (vă mai aduceţi aminte de guvernul de unicate?!), iar dictatura acestora să încoroneze opera de instaurare a democraţiei originale predate la cheie (cine are urechi de auzit, să audă).
În rest ţara se topeşte văzând cu ochii (şi nu de căldură), limbricii referendumului se scaldă în necurăţenia lor, oamenii obişnuiţi se prăpădesc pe capete (prietenii ştiu de ce!), iar luminiţa de la capătul ultimului tunel în care am fost târâţi deja se vede, numai că ea este lumina locomotivei.
Să trăiţi şi mai bine!

vineri, 20 iulie 2012

Rechizitoriu Crin Antonescu


 Un sfat pentru Crin Antonescu: drogurile, alcoolul şi pokerul dăunează grav sănătăţii!
Crin Antonescu, preşedintele PNL, candidatul anunţat de către USL pentru preşedinţia României, are o biografie tip şvaiţer.
A absolvit, cu chiu, cu vai, Facultatea de Istorie Bucureşti, rămânând de două ori repetent. În facultate a fost cunoscut mai curând prin partidele de poker la care participa, decât prin înclinaţia spre studiul istoriei.
A fost repartizat într-o comună din judeţul Vaslui, unde a atras atenţia prin beţiile la care participa şi prin faptul că era un mare cartofor.
S-a transferat la Tulcea, de unde este originar, pe post de muzeograf la Muzeul judeţean. Acest post era în nomenclatorul Comitetului judeţean PCR şi, în principiu, necesita acordul Securităţii.
Va colabora cu organele de securitate din Tulcea – Serviciul I, în calitate de colaborator sau persoană de sprijin, şi nu de informator, fapt pentru care nu i se întocmeşte „Mapă personală”.
Are o aventură cu o lipoveancă minoră, de 17 ani, pe care o lasă gravidă. Ulterior, tânăra se va căsători cu un lipovean din Slava Cercheză, care îi va recunoaşte copilul.
Posibilul viitor preşedinte al României este, din acest punct de vedere, o persoană şantajabilă, care poate pune în pericol siguranţa naţională.
După Revoluţia din decembrie 1989, apare sau este infiltrat în Alianţa Civică. Ulterior, cu ajutorul lui Dinu Patriciu, la indicaţiile generalului Caraman, şeful SIE, trece la o dizidență a PNL – PL93.
A fost căsătorit, dar a dus o viaţă dublă, trăind şi cu Adina Vălean, cu care se va căsători după ce prima sa soţie s-a sinucis.
Continuă să fie un pătimaş jucător de cărţi, inclusiv după ce a ajuns preşedinte al PNL, fapt ce îl va face pe primarul liberal al sectorului 1, Andrei Chiliman, să-l admonesteze în public, atrăgându-i atenţia că politica seamănă cu jocul de şah, nu cu cel de poker.
Presa l-a luat deseori peste picior, pentru că se scoală târziu şi pentru că este chiulangiul numărul unu din Parlamentul României.
Mai are un viciu de care încearcă, fără prea mare succes, să scape. În vara anului trecut a dispărut, pur şi simplu, pentru două săptămâni şi nimeni nu a putut să ofere o explicaţie asupra locului unde s-ar putea afla.
În realitate, a fost la Viena, la o clinică privată, extrem de discretă, specializată în cure de dezintoxicare a dependenţilor de droguri.
Această informaţie a fost confirmată de colonelul SRI Petrică Sighiraş, care îl cunoştea pe Crin Antonescu din 1988, pe când ofiţerul lucra la Securitatea din Tulcea.
Ofiţerul a remarcat că Antonescu era apatic în jurul orelor 11 dimineaţa, după ce lua nişte pastile care îl făceau să fie în formă. Întrebat ce tratament urmează, a răspuns că ia energizante, pentru că este foarte obosit.
În acelaşi context, un prieten al generalului Cornel Dobriţoiu, ministrul liberal al Apărării, a spus că Antonescu „este un beţiv” şi, după părerea lui, „mai foloseşte şi alte chestii”, argumentând că are momente când „lasă impresia că ar cădea în transă, iar dacă este întrebat ceva nu se poate concentra pentru a răspunde la subiect”.
(Preluat de pe: http://www.ioncoja.ro/textele-altora/rechizitoriu-crin-antonescu-2/).

marți, 17 iulie 2012

SECRETELE AXEI MAFIOTE VANTU – VOICULESCU – PATRICIU !!

Citez integral articolul cu titlul de mai sus:

         Toti trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vantu, cel care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14 la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale – trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12 milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in Rechizitoriul Parchetului.
         Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la vreo sapte ani iar Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de inculpati, mai mult sau mai putin rasariti. De la acest dosar a inceput de fapt toata busculada ultimilor sase ani de criza politica din Romania – de fapt de la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator, cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului ROMPETROL, stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului. Desigur, Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani.
        Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri – de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania au fost jafuri ordinare, faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti, organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei. Prea putini dintre romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului” romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul acestei tari. Voiculescu si Patriciu au avut in comun si o firma, pe vremea in care la vedere, se faceau ca se razboiesc in presa. In acelasi timp se vedeau la fereala in Viena si puneau tunuri la cale, mana in mana. Infractori cu smenul in sange, cei trei bandidos au prins un drag de Justitie cum nu s-a mai vazut, incercand prin toate mijloacele sa si-o subordoneze. Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului.
         Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive si pentru ca “s-a infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei. Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate, Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme.
         Fara sprijinul lui Vantu, Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, la ordinul expres al lui Adrian Nastase. Spaga luata de PSD pentru afacerea cedarii Petrom a depasit pretul afisat al tranzactiei. Membrii de varf ai acestui agregat infractional de jaf si distrugere a Romaniei nu sunt singuri, ci fac parte dintr-un Cartel care a controlat discretionar viata economica si viata politica a tarii. In epoca sa de varf, Sorin Ovidiu Vantu conducea nemijlocit, de exemplu, Serviciul Roman de Informatii, Radu Timofte numit la vedere de Iliescu, ca sef al Serviciului nefiind decat un interpus la comanda, un director de paie. Patronul era Vantu, el numea sefii de sectii, el aproba organigrama. Pe vremea lui Harnagea, fost caraus de ziare si apa minerala la Societatea lui Bacanu, la randul sau fost agent al Securitatii “transferat” la KGB, Sorin Rosca Stanescu avea un ascendent similar asupra SIE, nu chiar la nivelul lui Vantu insa – si tot pe vremea aceea era in foarte bune relatii si cu tanarul Mihai Razvan Ungureanu pe care il vedea viitor prim-ministru. Viziune ce s-a adeverit.
     Cartelul a avut un obiectiv constant, pe langa acumularea averilor – controlul politic si mai ales controlul institutiilor de forta ale statului roman, serviciile de informatii. Basescu a plecat din acelasi trunchi otravit al FSN-ului de inspiratie moscovita, organizatie nasita de Ion Iliescu, principal agent al serviciilor rusesti infiltrat chiar in casa familiei Ceausescu, unde a fost tratat ca un fel de fiu adoptiv, privilegiat pana si fata de copiii lui Ceausescu, pana sa i se arate acestuia dovezile tradarii lui Iliescu la rusi.
(Preluat de pe: http://secretele--sistemului.blogspot.ro/2012/07/secretele-axei-mafiote-vantu-voiculescu.html).

vineri, 6 iulie 2012

Generalul om de afaceri mercenar Wesley Clark la curtea premierului Victor Ponta


Ştirea că generalul american Wesley Clark, vinovat de crime de război împotriva sârbilor din Kosovo, a ajuns consilierul premierului Victor Ponta nu m-a mirat foarte tare. Cum pe vremurile medievale sau fanariote facţiunile boiereşti cumpărau dregători şi viziri otomani din jurul sultanului de la Istanbul pentru sprijin politic, aşa azi partidele politice USL sau PDL cumpără cu favoruri economice pe politicienii americani – noua Înaltă Poartă. Băsescu şi PDL au sprijinul “omului de afaceri” Gitenstein, pseudo-ambasadorul american la Bucureşti pus pe trafic de influenţă în favoarea companiilor RMGC şi Chevron, iar USL pe cel al generalului Wesley Clark, care a făcut un război în Balcani ca să deruleze afaceri profitabile la Priştina. Foşti oficiali americani şi europeni în timpul bombardamentelor criminale ale NATO asupra Iugoslaviei din 1999, precum Madeleine Albright, Wesley Clark sau Bernard Kouchner, sunt în prezent membri în conducerile unor companii care derulează afaceri profitabile în Kosovo, scrie Blic. Ultimul care a realizat că revenirea în Kosovo ar putea fi foarte profitabilă este generalul în rezervă Wesley Clark, comandantul suprem al trupelor aliate din Europa în timpul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, în 1999. Clark, care este directorul unei companii canadiene din sectorul energetic, NVDT, a cerut, recent, autorităţilor de la Priştina o licenţă pentru exploatarea rezervelor de cărbune. Când mass-media de la Priştina se referă la foşti oficiali ca ”prieteni ai Kosovo” înseamnă că aceştia sunt pe statul de plată al autorităţilor din provincie. ”Asta înseamnă fie bani, fie privilegii pentru a-şi derula afacerile în Kosovo”, potrivit unor surse citate de Blic via Front Press.
Generalul Wesley Clark este un om de afaceri veros, care nu s-a dat în lături să facă un război pentru ca la pensionare să primească sinecuri financiare grase de la state create artificial, ca şi Kosovo. Să nu uităm şi de Tony Blair, care în numele democraţiei a adus războiul în Irak ca să fie apoi numit absolut în toate consiliile de administraţie ale companiilor petroliere ce exploatau petrolul de la Bagdad pe sume fabuloase. Aşa că cinismul acestor asasini economici ca Wesley Clark ce pornesc războaie în numele democraţiei pentru a avea avantaje materiale personale mă scârbeşte. Numirea ca şi consilier economic a lui Wesley Clark la Palatul Victoria face parte din jocul politic american de implicare în treburile interne şi politica de la Bucureşti, pentru a se atrage foloase materiale economice strict în favoarea SUA. Am sentimental că trăim vremurile anilor 50 în plină era stalinistă, numai că s-au schimbat vectorii politici: nu mai sunt la comandă komisarii bolşevici şi consilierii sovietici de la Moscova, ci foştii generali în rezervă pe post de consilieri asasini economici la Palatul Victoria paraşutaţi de la Washington. “Diplomatul” american Gitenstein e cel mai prost exemplu cum se implicau ambasadorii sovietici din vremea lui Dej în politica internă a României din anii 50. Obama se poartă acum faţă de România cum se comporta Stalin în 1945.
Ionuţ Ţene

miercuri, 4 iulie 2012

POLITICA JEGULUI


Se împlinesc aproape 23 de ani de la lovitura de stat din ’89 şi încă nu am reuşit să  scăpăm de jegul ce s-a aşezat de atunci pe pielea noastră. Un jeg ce şi-a disimulat legitimitatea printr-un circ continuu, început cu “Mircea, fă-te că lucrezi!” şi ajuns la apogeu cu “Adriane, fă-te că te sinucizi!”.
Vedem acum de ce nu am putut îndepărta acest jeg. Fiindcă, de fiecare dată când s-a simţit ameninţat, acest jeg, împroşcat de Iliescu (cel mai celebru asasin din istoria modernă) şi oficinele sale, s-a concentrat insidios în cele mai eficiente pârghii ale puterii şi, în dispreţul total nu numai al legii, dar şi al poporului, a lovit sistematic în tot ceea ce îi putea periclita auto-cultura: justiţie, parlament, preşedinţie, guvern, administraţie teritorială, armată, servicii secrete, poliţie, mass-media, educaţie, istorie, cultură, cucerindu-le pe rând şi infestându-le cu false personalitaţi (de fapt personulităţi) uşor de controlat prin multitudinea de infracţiuni săvârşite dar şi prin caracterul “modificat genetic” ce le-a fost indus şi care îi face să se manifeste cu seninătate atunci când făptuiesc mârşăviile de inimaginat pe care le-au comis şi le comit în continuare, cu o cadenţă delirantă.
Trădarea propriei ţări şi a poporului în mijlocul căruia s-au născut, începută în forţă imediat dupa decembrie ’89, avănd ca prim ţel jefuirea patrimoniului naţional de orice fel spre a face din România o ţară epuizată şi declasată, uşor de aservit de către forţe oculte, a fost ţelul suprem al acestor personulităţi, indiferent de culoarea politică sub ale cărei falduri au acţionat.
Dacă imediat după lovitura de stat din ’89 a fost greu de realizat de către un popor prea blând, curat şi încrezător, precum poporul român, a nemerniciei cu care s-a acţionat chiar spre disoluţia sa, acum se vede că pegra a prins curaj imaginându-şi că nimic nu o poate opri şi că îşi poate permite orice spre a-şi apăra acoliţii, chiar dacă asta ar însemna maimuţărirea aşa-zisului stat de drept, de care până acum s-au folosit exclusiv pentru propriile scopuri, în batjocorirea Constituţiei promulgate chiar de către ea.
Nici nu trebuie să ne mirăm, atâta vreme cât tătucul lor, Iliescu, ne avertizase încă din 1990 că ceea de ce vom avea parte va fi o democraţie originală ( probabil după chipul şi asemănarea celor ce vor profita de pe urma sa). Curat – murdar!
Iată că acum când sunt nevoiţi să facă mişcări mult mai rapide şi mai dense spre a-şi regrupa forţele, adevărul iese la iveală şi-i încondeiază peste blănurile de lup pe care le-au purtat atâţia ani spre a-şi ascunde hidoşenia de caracter.
Vedem cum fără nicio jenă instituţii ale aşa­-zisului stat de drept capătă alte subordonări, spre a fi folosite pe faţă pentru apărarea borfaşilor ale căror fapte au devenit mult prea excedentare, sau sunt desfiinţate spre a li se înăbuşi opinia despre modul în care unii s-au spoit prin fraudă cu diverse titluri ştiinţifice (la fel cum au procedat şi cu cele militare), sau sunt ameninţate cu desfiinţarea dacă nu fac jocul jegului multipartinic ce se simte ameninţat de spălări accidentale, dar care ar putea stimula începutul marii spălări, de a carei iminenţă sunt ei îngroziţi.
Vedem cum acest jeg îşi respectă năravul şi, pe calea a ceea ce cunoşte cel mai bine, trădarea, s-a regrupat sub faldurile USL-ului, care pe moment, dintre toate formaţiunile,  capitalizează un mai scăzut nivel de silă din partea poporului, spre a-şi face din nou jocurile murdare de concentare a puterii, pentru a ne ţine în frâu şi a defintiva planuri mârşave, încă mai mult sau mai puţin ocultate.
Am asistat, pe acestă cale, la o ilegitimă lovitură de Parlament, preludiu al instaurării ultimei faze a democraţiei originale: dictatura jegului.
Această concentrare masivă a puterii nu ne poate decât duce cu gândul la faptul că sunt restanţieri faţă de cele ce li s-a ordonat să facă, iar modul brutal şi dispreţuitor în care acţionează ne îndeptăţeşte a crede că sunt dispuşi la orice spre a ne impune dictatorial măsuri menite a ne vulnerabiliza şi mai mult o abil şi pervers alienată solidaritate naţională.
Doresc să închei avertizâdu-i pe aceşti lachei ai istoriei care nu cred decât în propriul interes şi burdihan că românii nu sunt nici cum au crezut ei şi nici cum, premeditat şi peiorativ, i-au prezentat.
Românii nu sunt doar răbdători şi blânzi, gata să dea orice numai pentru a-şi scăpa sufletul, dar au nestrămutată credinţă în Cel ce i-a apărat în atâtea rânduri, precum şi în toate promisiunile Acestuia, dintre care, cu dedicaţie pentru lichelele istoriei, în aceea care afirmă: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti".


                INTRECEREA IN TRADARE
                ROMANII, POPOR FARA TARA (IV)
                PEGRA OCULTA CE APASA ROMANIA
                GENOCIDUL ROMANILOR
                DE LA PEŞCHEŞUL TURCESC LA PAŞALÂCUL FMI
                Experimentul ROMANIA
                UNDE DUCE ÎNLOCUIREA PATRIOŢILOR CU GUNOAIE OCULTATE

duminică, 17 iunie 2012

PRIETENIA LUMII


În speranţa că vă va mişca sufletele, redau mai jos o frumoasă alegorie culeasă de pe http://100ro.blogspot.ro/, care ne reaminteşte despre uşurinţa cu care ne abatem de la calea adevărului şi vieţii.
Dar mai întâi, ca un fel de motto, adaug acest pasaj din Biblie destinat îndemnului de a reconsidera atât puterea rugăciunii, cât şi corijarea conduitei individuale: 

Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. / Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. / Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. – Iacov 4:2-4.
 
Un mare latifundiar din Irlanda, în acelasi timp un creştin devotat, a ţinut odată o predică originală şi impresionantă oamenilor care lucrau pe moşia lui.
Într-una din zile a pus în locurile principale ale domeniilor sale afişe cu urmatorul text:
„Lunea viitoare între orele 10-12 mă voi afla în biroul vilei mele de la ţară. În timpul acela sunt hotărât să achit toate datoriile pe care muncitorii de pe moşia mea le au. Aduceţi cu dumnevoastră toate facturile neachitate!“
Zile la rând, acest anunţ a fost un subiect de comentarii pentru muncitori. Peste tot se vorbea de această ofertă neobişnuită. Unii o socoteau drept o propunere neinspirată, naivă. Alţii ziceau că „aici este ceva la mijloc“, alţii erau de părere că moşierul ar fi înnebunit de-a binelea, căci cine a mai auzit vreodată ca, un om cu judecata sănătoasă, să facă asemenea oferte de binefacere.
Când sosi ziua stabilită, nenumăraţi oameni se îndreptară spre biroul moşierului. La ora 10, în faţa biroului era adunată o adevărată mulţime de oameni. Exact după un minut, latifundiarul împreună cu secretarul său sosiră cu maşina şi, fără a scoate un cuvânt, intrară în birou, după care închiseră uşa. Oamenii de afară începură o discuţie aprinsă: „Să fie ceva la mijloc sau nu? Să fi luat în serios anunţul sau vrea să-şi bată joc de noi? Poate că vrea să-i ducă de nas şi să-i umilească pe aceia care în mod cinstit îşi vor prezenta datoriile.“ Alţii, la rândul lor, amintiră că semnătura lui proprie se afla sub anunţ. Desigur, nu va abuza de propriul său nume, ca să se facă nedemn de încredere pentru totdeauna.
În felul acesta se scurse o oră, fără ca vreun om sa fi intrat pentru a-şi prezenta facturile neachitate. Dacă vreunul sfatuia pe un altul ca totuşi să încerce să intre, acesta primea raspunsul: „Eu nu am aşa mari datorii ca tine... Eu n-am nevoie... Încearcă tu mai întâi...“ Şi aşa se scurgea timpul preţios.
În cele din urmă se făcuse ora 11:30, când o pereche de oameni vârstnici, care locuia la hotarul cel mai îndepărtat al moşiei, se apropie de biroul moşierului. Bătrânul ţinea în mână o legăturică de facturi. Cu vocea tremurândă întrebă pe un oarecare: „Este adevărat, vecine, ca moşierul plăteşte toate facturile celor ce vin acum la el?“ Dar răspunsul dispreţuitor sună: „Până acum nu a platit nici una!“ Un altul adăugă: „Eu cred ca totul este numai o şarlatanie!“
Când cei doi bătrâni auziră aceste vorbe, li se umeziră ochii de lacrimi, iar femeia zise ca pentru sine: „Şi noi credeam că este adevarat, ne bucuram că putem muri fără datorii.“
Se întoarseră să plece necăjiţi, când cineva le strigă: „Încă nu a încercat nici unul. De ce nu intraţi? Dacă vă va plati factura, să veniţi repede afară şi să ne spuneţi ca să intrăm şi noi!“ Atunci, cei doi îl luară pe moşier pe cuvânt şi cu sfiala deschiseră uşa şi intrară în birou. Acolo li se spuse: „Bun venit“. Ca răspuns la întrebările îngrijorate, dacă anunţul este adevărat, secretarul răspunse: „Credeţi că domnul moşier v-ar putea înşela? Daţi-mi toate facturile neplătite!“ Ei le prezentară pe toate. Secretarul adună sumele la un loc şi primiră un cec semnat de moşier. Cu inima săltând de bucurie, au vrut să părăsească biroul, dar li s-a spus: „Vă rog, mai rămâneti aici încă puţină vreme, până ce biroul se va închide la ora 12.“ Ei răspunseră că afară aşteaptă mulţi să li se spună că oferta este adevărată. Moşierul însă rămase la hotărârea sa şi spuse: „Dumneavoastră m-aţi luat pe cuvânt şi aţi intrat. Şi cei de afară trebuiau să facă acelaşi lucru, dacă voiau să le fie platite datoriile.“ Aşa treceau preţioasele minute. Mulţimea de afară se uita neliniştită spre uşă. Nici unul nu îndrăznea să apese pe clanţa uşii şi să intre, cum au facut cei doi bătrâni. În fine, la ora 12 fix, perechea de bătrâni ieşi cu feţele radiind de bucurie. „Şi-a ţinut cuvântul?“, întrebă mulţimea pe cei doi. „Da, uitaţi-vă, aici este cecul preţios ca aurul curat!“ „De ce nu aţi venit imediat afară, ca să ne spuneţi şi nouă?“ „Moşierul ne-a rugat să aşteptăm înăuntru, pentru că şi voi trebuia să-l credeţi pe cuvânt şi să intraţi tot aşa cum am intrat şi noi.“
Scurt timp după aceea ieşi şi moşierul urmat de secretarul său şi se grăbiră spre automobil. Au fost asaltaţi de către mulţime; oamenii întindeau spre ei facturile neachitate. Unii strigau nerăbdători: „Nu vreţi să ne achitaţi şi nouă datoriile, cum aţi făcut cu cei doi?“ Dar, în timp ce se urca în maşină, moşierul se mai întoarse o dată spre oameni şi le spuse: „Acum este prea târziu. Aţi avut prilejul şi suficient timp. Eu v-aş fi achitat toate datoriile, însă nu m-aţi crezut.“
Apoi folosi ocazia pentru a compara evenimentele din dimineaţa aceea cu modul în care oamenii nesocotesc oferta lui Dumnezeu, şi anume de a li se ierta păcatele, dacă se refugiază în credinţă la Iisus Hristos, Cel răstignit si înviat. Da, Iisus este singurul Domn şi Mântuitor care poate să plătească şi să şteargă păcatele omenirii.
El îi avertiză pe oameni cu seriozitate să nu fie aşa de nebuni încât să refuze măreaţa ofertă a lui Dumnezeu şi să piardă timpul care trece aşa de repede.
Cred că oamenii moşierului au înteles predica atât de sugestivă. Dar cuvântul moşierului, chiar dacă acesta a fost un om cinstit, a ramas un cuvânt al unui om.
Cu cât mai grav este când nu te încrezi în Cuvântul Lui şi dispreţuieşti oferta Lui, când critici Cuvântul Său sau nu vrei să crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că aceasta te incomodează?!
Iisus Hristos a spus despre astfel de oameni: „V-am spus şi nu credeţi“ (Ioan 10.25). Ce tristă constatare, care îi priveşte pe toţi scepticii, pe toţi criticii şi tăgăduitorii lui Dumnezeu, însă şi pe cei nepăsători deopotrivă!
Nu credeţi?!

vineri, 15 iunie 2012

123 de ani de la despărţirea de marele geniu naţional MIHAI EMINESCU

AVERTISMENTE PESTE VEAC  

“Nu mai e îndoială pentru nimeni că reformele ce se operează acum constituie începutul dictaturii. (…) Mişelia înlăuntru, umilirea în afară – iată care va fi caracterul acestei dictaturi în România”.

 “Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”.

“Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranţii şi proştii - administratori ai statului român”.

“Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic”.

"O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme; iar sistemele nu se improvizează de pe o zi pe alta, ci trebuie să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului".

"Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii".

“Aţi comis păcatul neiertat de care istoria vă va cere compt sever: acela de a fi zdruncinat cu desăvârşire sentimentul onestităţii între cetăţeni. Ah! răspunderea vă este teribilă, căci o naţiune coruptă este o naţiune pierdută. Lumea v-a văzut cu mirare transformându-vă de azi pe mâine în milionari, fără să poată a-şi explica secretul acestei extraordinare schimbări. Cetăţeanul onest şi-a zis atunci cu descurajare că secretul avuţiei nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repeţit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficţiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lăţit, cangrena a coprins parte din corpul social, şi astăzi ameninţă să prăvălească naţiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal şi ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântaţi”.

"Greşalele în politică sînt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei".

"Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos".

duminică, 10 iunie 2012

SURPRIZE ELECTORALE !


CITIŢI DUPĂ ACEEA DE JOS ÎN SUS

Discursul înainte de alegeri (citit normal )
în partidul nostru politic, ne respectăm promisiunile
doar imbecilii pot crede că
noi nu vom lupta împotriva corupţiei
pentru că, un lucru e sigur pentru noi:
cinstea şi transparenţa sunt fundamentale pentru atingerea idealurilor noastre
vom demonstra că e o mare prostie să crezi că
mafia va continua să facă parte din guvern ca în trecut
vă asigurăm, fără umbră de îndoială, că
dreptatea socială va fi scopul principal al mandatului nostru
cu toate acestea, există încă oameni proşti care îşi imaginează că
guvernarea să fie posibilă în continuare
cu aceleaşi vechi şmecherii politice ale membrilor de partid
când ne asumăm puterea, facem totul pentru ca
să se termine cu situaţiile privilegiate şi cu traficul de influenţă
nu suportăm în nici un fel ideea că
poporul va flămânzi, tăind pensiile şi salariile
ne vom îndeplini misiunea chiar dacă
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea până ce
veţi înţelege că începând de acum
noi suntem partidul x, victorios în alegeri

SURPRIZA o aveţi dacă citiţi fiecare rând de jos în sus   !!!!!!!!!!!!!!??????????

miercuri, 6 iunie 2012

CAPITALISMUL

Se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă, spre exemplu frigidere, chiar şi eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai… capitalist!
Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (mai concret, populației native din Alaska).
La o întâlnire de ”brainstorming” a fost dezvoltată această idee:
- Cum vindem frigidere eschimoșilor?
- Foarte simplu, răspunde cineva! Îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mâncarea într-un frigider! Inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvăm problema!
Genial! Alt specialist ridică o altă problemă:
- Dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri!
- Mda, spuse managerul! Asta este o problemă!
- Le vindem generatoare, spuse cineva de la masă! Discutăm cu o firmă care face așa ceva!
- Da! excelent!
Altcineva ridică o altă problemă și mai spinoasă:
- Dragii mei, sunteți copii? Generatoarele merg pe combustibil! De unde dracu benzinării?
- Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul!
- Aşa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate!
- Da, putem face asta, spuse managerul!
Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți:
- Dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină?
Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, FINANŢIST de meserie (cum altfel?!), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aproape niciunul nu o cunoștea. Acesta, le spuse tuturor pe un ton hâtru:
- Ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Toate ideile voastre sunt geniale, însă singura problemă reală este aceea care ţine de… BANI! Dar şi aceasta poate fi rezolvată deoarece avem mai mulți bani decât imaginația voastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! Prin CREDIT! Așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor voastre, faceți contracte de credit avantajoase, semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare, spuneți că deschidem noi piețe și… la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?!
Zis şi făcut. După 3 luni, regiunea-target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (faţă de unul), sucursale bancare 150 (faţă de cele două inițiale), familii de eschimoși cu frigidere – aprope toți! Ajunsese frigiderul un statut social – nu ai frigider, nu ai valoare. Îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
Totuşi, după 6 luni au început să dispară benzinăriile (de la 100 la 50), hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține (de la 150 la 30)! Familii de eschimoși cu frigidere – toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru că nu mai aveau bani de combustibil pentru generator!
După 1 an regiunea target rămăsese doar cu 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eschimoșii aveau frigidere și generatoare, dar niciunul nu mai mergea, plus că toți primeau notificări cum că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!!!!!!!!!!
După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât o benzinărie, niciun hypermarket, o sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor. Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!
Vă sună cunoscut? Cred că da! Ei bine, ăsta se numeşte… CAPITALISM!
Să tragem concluzia:
Corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere de la băncile ce acordau credite; firmele de echipamente și-au primit banii pe generatoare de la aceleaşi bănci care au creditat achiziționarea lor; benzinăriile au vândut o perioadă (probabil pe carduri de credit); băncile au câștigat cel mai mult având și terenurile eschimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eschimoși pentru că i-au primit de la stat (pentru a evita falimentul economiei globale, cică!).
Și eschimoşii?! Fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără venituri, fără viitor!!!!!!!!!!
Morala:
1) Nu cumpărați produse pe care nu vi le permiteți. Finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25-40% din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante (!) ale băncilor.
2) Nu cumpărați produse inutile. Nu fiți eschimoși!
3) Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele!
4) Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări!
5) Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri!
6) Trăiți sănătos și curat!


              MICA MOBILIZARE
              GLOBALIZARE, LĂCOMIE, NEBUNIE ŞI DEMOCID
              ADEVĂRUL DESPRE ECONOMIA CAPITALISTĂ
              UNDE DUCE ÎNLOCUIREA PATRIOŢILOR CU GUNOAIE OCULTATE
              Sub ocupaţie!
              Ultimele isprăvi ale lui Nicolae Ceauşescu

vineri, 1 iunie 2012

OCULTA MONDIALĂ ÎN CHIP ŞI ASEMĂNARE

VIZIONAŢI ŞI DAŢI MAI DEPARTE !!!


Pentru că se apropie ora începerii întâlnirii anuale a grupului Bilderberg, unde se pare că se va da undă liberă “executivului” pentru a se intra în linie dreaptă cu aplicarea acţiunilor planificate ce au devenit scadente (prea multe sunt sursele, atât manipulate, cât şi independente, care susţin că anul 2012 este un an crucial pentru planurile “Ïlluminati”, încât înclin a le acorda dacă nu credit, măcar atenţia necesară), procedez la o mică recapitulare asupra esenţei malefice a acestor autointitulate “elite”, spre a înţelege mai uşor că starea actuală a lumii se datorează acestor entităţi şi că ea este întocmai după chipul şi asemănarea acestora.
În loc de introducere vă rog să recitiţi artIcolul anterior: GRUPUL BILDERBERG SUB REFLECTOR, după care vă recomand să vizionaţi filmuleţele de mai jos.
Consider că subiectul este unul de interes absolut general şi de aceea am iterat îndemnul de a le transmite mai departe cât mai multor persoane.

Noua Ordine Mondială – Declaraţii făţişe



Guvernul Secret 



Bancherul demască masoneria şi Noua Ordine Mondială



Noua Ordine Mondială – Pregătirea Tronului “Fiarei”



                CINE DETERMINA STAREA LUMII
                DESĂVȂRŞIREA MINCIUNII
                2012
                FITI LINISTITI, "ELITELE" VEGHEAZA!
               UNDE VOR “ELITELE” SĂ SE AJUNGĂ?
                PLANETA MAIMUTELOR
                GENOCIDUL ROMANILOR
                Experimentul ROMANIA

joi, 17 mai 2012

ORIBILA PEGRĂ CE SUFOCĂ ROMÂNIA

Că suntem guvernaţi de una dintre cele mai negre pegre ce s-au putut abate asupra poporului român de-a lungul întregii sale istorii, nu mai este nicio îndoială. Că această pegră şi-a asigurat perpetuitatea din decembrie ’89 încoace prin mârşave manipulări, dar şi prin monopolizarea puterii politico-economice, care a condus la instaurarea unei puteri de tip mafiot (chiar mai rău), este o evidenţă ce se poate constata cu ochiul liber numai privind nivelul de trai la care a decăzut poporul. Că în interiorul acestei mafii politico-economice, indiferent de filiaţie, se duce o disimulată luptă pentru ciolan, fără nicio legătură sau interes pentru binele public, o poate simţi şi un nou născut.
Am ajuns astfel să trăim într-o buclă temporală în care legile morale dar şi cele civice au fost suspendate, în locul lor funcţionând deja la vedere, fără vreo ruşine, alte legi, oculte, care îi apără sau îi spală pe cei ce comit fărădelegile, aceiaşi care ne-au degradat viaţa şi ne-au condamant pe noi, inocenţii cei mulţi, la disoluţie şi pieire.
Imperiul întunericului a pus stăpânire pe ţara noastră şi încearcă a ascunde faptele celor nelegiuiţi într-o cavernă a răului pe care se străduieşte s-o facă accesibilă numai propriilor adepţi, permanent reciclaţi de o infamă justiţie şi mizând pe uitarea omenească a mulţimii, o mulţime creştină în adevăratul sens al cuvântului şi mult prea bună pentru ei.
Pe această motivaţie îmi fac datoria de a expune părticele din murdăria lor cu speranţa ca ţinând viu adevărul, dar mai ales spiritul său, voi putea aduce o cât de umilă contribuţie la erodarea continuă a minciunii până la anihilarea forţei sale malefice.
Voi pune în discuţie în acest articol persoana lui Victor Ponta, care are multe explicaţii de dat cu privire la acuzaţii extrem de grave care, în mod normal, ar fi trebuit nu numai să-l descalifice automat pentru orice demnitate în viaţa publică, dar şi să-l determine la o autocenzură a bunului simţ.
După ce a fost acuzat ani de zile, fără a avea vreo reacţie, de efectuarea unei inginerii imobiliare prin care şi-a însuşit prin înşelăciune vila din Poiana Ţapului, de la moştenitorii lui Lucreţiu Pătrăşcanu, iată ce mi-a fost dat să citesc, într-un material făcut public pe net de mai bine de un an de zile şi pe care îl citez în întregime mai jos:


 
 Cea mai grea ancheta pe care a trebuit s-o transpun pe ziar, este aceasta. In 19 ani de investigatii axate pe criminalitatea de stat, nu mi-a tremurat niciodata mana nici pe pix, nici pe tastatura, nici pe butonul de start al reportofonului, nici pe declansatorul aparatului foto. Imi tremura acum. Ceea ce veti citi – o avanpremiera a unei emisiuni de televiziune ce va pune capat carierei politice a lui Victor PONTA – este un RECHIZITORIU. Un rechizitoriu pe care eu, jurnalist, il prezint impotriva lui, procuror. RECHIZITORIUL unei CRIME. Materialul de fata s-a nascut greu. Pentru ca fiecare cuvant pe care-l veti citi mai departe este inundat de lacrimi amare si grele. 
Prea grele. Cine n-ar fi cutremurat daca ar privi fotografia alaturata, stiind ca tanarul din imagine, care vine parca spre noi, jovial, cu mana intinsa in semn de SINCERITATE si putere, inca nu si-a gasit linistea in mormantul rece in care un alt tanar, in urma cu noua ani, l-a aruncat. L-a ajutat sa cada de la etaj si sa se zdrobeasca de caldaram. Sper ca odata cu demascarea publica a principalului sau asasin, tanarul din fotografie sa-si gaseasca pacea. Se numea Cristi PANAIT. Fisa postuluia: procuror. A murit, iar fisa postului s-a incheiat aici. Calaul sau se numeste Victor Viorel PONTA. Fisa postului: procuror. El n-a murit rapus de crima de pe propria constiinta, asa ca fisa postului sau a tot suferit, de-a lungul timpului, completari: procuror – sef al corpului de control al lui Nastase – ministru – sef de partid (în prezent prim-ministru – n.n.).
“Încă îl văd în fața ochilor. Nemernicul care m-a ucis era scund, slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții. Însuși diavolul. Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică” – asa ar spune, in stilul sau usor boem, usor acid, procurorul PANAIT despre asasinul sau. In 10 aprilie 2002, tanarul procuror, in varsta de doar 29 de ani, a mai apucat doar atat sa spuna, matusii lui: “E PONTA! Cainele PONTA m-a ucis!”.

A inchis ochii, a intrat in coma de gradul IV si, la scurt timp, a inchis ochii pentru totdeauna, ramanand doar un nume incrustat pe o cruce. In timp ce asasinul sau si-a construit “cariera” pe un mormant. Azi, eu, jurnalist, il acuz pe el, procuror: PONTA, ESTI UN CRIMINAL. DOAR UN CRIMINAL! Ponta era coleg cu Panait… si complice cu: Adrian NASTASE si Ovidiu TENDER. Oficial, pe 10 aprilie 2002, s-a anuntat decesul procurorului Cristi PANAIT, survenit ca urmare a unui act suicidal. Tot oficial, azi, 17 martie 2011, eu anunt decesul procurorului Cristian PANAIT ca fiind un act criminal. Si-l arat cu degetul pe asasin: fostul procuror Victor PONTA! Il arat cu degetul mainii stangi, pentru ca in mana dreapta tin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica. Obiectul acestuia este „Moartea violenta a procurorului Cristian Panait. Inculpat: Ponta Viorel Victor”. Dosarul a fost tinut timp de noua ani “la secret”. L-am obtinut. Foarte greu. Recunosc, public, ca l-am obtinut santajand doi procurori obedienti lui Adrian Nastase, se stiu ei care. Am promis ca nu le voi dezvalui infractiunile, si ma voi tine de promisiune. In fond, cateva evaziuni fiscale si o spalare de bani nu-s mai grave decat o crima. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta. Asadar, ceea ce dezvalui aici va fi detaliat cu probe intr-o emisiune TV. Ii dau posibilitatea lui PONTA sa-si pregateasca apararea, de aceea public intreaga poveste a asasinarii lui PANAIT inainte de emisiune. Si va trebui s-o pregateasca temeinic! Asta, evident, daca va avea curajul unei confruntari directe – si in direct! – cu subsemnata. Acestea fiind zise, iata faptele prin care actualul sef de partid socialist a ales sa ajunga in varf, ridicandu-se pe catafalcul colegului sau din Parchetul General, in urma cu noua ani:
„În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în caderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.

Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si  sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU. Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului Panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa i se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait). 
In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa i se ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:
DOSARELE LUI PANAIT: In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii. Cel de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea luiPanait - aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: spalare de bani Ovidiu Tender, si modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui Ponta. N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-i asa !, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara! Moarte, precum colegul pe care l-a impins pe fereastra cu sange rece!
VA URMA!

miercuri, 16 mai 2012

Drama Basarabiei şi a Bucovinei de Nord

VIZIONAŢI ŞI DAŢI MAI DEPARTE !!!

Filmul “Odessa în flăcări”

La începutul mileniului III cinematografia românească a primit un dar nesperat. Presa italiană a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea întâmplătoare în arhivele studiourilor Cinecita din Roma a peliculei filmului “ Odessa în flăcări”, considerat definitiv pierdut. “ Odessa în flăcări”, realizat în anul 1942 într-o coproducţie româno-italiană, este consemnat în istoria cinematografiei europene, şi nu numai, o capodoperă a genului. Despre el rămăseseră doar câteva cronici, unele consemnări, fotografii şi afişe.
Având ca subiect drama refugiaţilor din Basarabia, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca şi a ororilor comise de trupele NKVD, filmul a fost interzis dupa ocuparea ţării de catre Uniunea Sovietică, iar protagoniştii acestuia au fost aruncaţi în închisori. Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate într-un cadru restrâns, mulţi ani “ Odessa în flăcări” a figurat doar in registrul de evidenţă al arhivelor, iar apoi a dispărut din scripte. După decembrie 1989, unii cercetatori în istoria filmului au căutat zadarnic să dea de urma peliculei, investigaţiile ducând la concluzia ca ea a fost confiscată de “ consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei, după care a fost scoasă din evidenţe de către Direcţia presei si tipăriturilor, adică fosta cenzură. S-a mai descoperit că Securitatea NKVD-istă a dat un ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de razboi din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi “imperialiste”, duşmănoase “orânduirii comuniste”.
Capodopera cineatografică aparţine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiţi ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. “Odessa în flăcări” urma tradiţia inaugurată de primul mare film românesc din 1912, care omagia victoria trupelor române în Războiul de Independenţă din 1877.
“Odessa în flăcări” este o pagina vibrantă de istorie, arătând lumii, în 1942, la Festivalul de la Veneţia – unde de altfel a câştigat Marele Premiu – ce însemna ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă. Timp de mai bine de o jumătate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba să se dea în vileag drama Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, atâta vreme cât la Bucureşti s-a aflat la putere un regim obedient Kremlinului, care a făcut apoi dispărut acest film.
   


(Preluat de pe: http://foaienationala.ro/filmul-odessa-flacari-video.html).