Frustrările
românilor de a urca rareori pe podiumurile premianților lumii și complexul de
marginalizare cauzat de faptul că ne aflăm mai mereu pe la coada tuturor
clasamentelor vor fi în sfârșit alinate de următoarea veste: în 2013, România,
prin ansamblul aleșilor săi democratici - Parlamentul - se remarcă decisiv,
primind premiul premiul întâi al corupției mondiale. Suntem campioni ai lumii,
la non-civism.
Pe 23 decembrie
2013, OCCRP - Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și a Corupției - a
dat publicității următorul comunicat: „Șantaj și contrabandă. Măsluire, fraudă
și spălare de bani. Crimă cibernetică și mită. Grupări ale crimei organizate și
personajele corupției au avut parte de extrem de multe reușite în 2013. Au
traficat și au înrobit milioane de oameni de pe glob, s-au îmbogățit cu sute de
miliarde de dolari prin vânzări de droguri, au corupt nenumărate persoane și au
continuat să cimenteze parteneriate oneroase la intersecția dintre infracțiune
și politică. În fiecare an OCCRP recunoaște meritele acelora care se străduiesc
neobosit să promoveze infracțiunea și corupția. Pentru 2013, această distincție
dubioasă merge către Parlamentul României."
Crima
organizată și corupția sub lupă
În primul rând,
de precizat cine sunt jurații. Este vorba despre un ansamblu de ONG-uri și
organisme internaționale (preponderent din Balcani, Europa de Est și Asia
Centrală), centrate pe activism anti-corupție și jurnalism de investigație,
care s-au asociat sub denumirea generică OCCRP, acronim de la Organized Crime
and Corruption Reporting Project. Printre finanțatorii proiectului - probabil,
pe plan global, cel mai semnificativ de acest tip, în acest moment - se numără
Open Society Foundation și USAID. Inițiativa este funcțională din 2006 iar
organizația are în portofoliu numeroase dezvăluiri și investigații cu
finalizări de răsunet, între care se remarcă cazul Magnitsky - cel mai mare
scandal de corupție al Rusiei contemporane. OCCRP s-a aflat de trei ori în
finala pentru premiul Daniel Pearl, pentru jurnalism de investigație,
obținându-l o dată, în 2011, pentru proiectul „Offshore Crime, Inc.".
Pentru premiul
din 2013, acordat de OCCRP celei mai corupte persoane (sau entități) din lume,
cele 19 organisme care fac parte din asociere - între care și unul din România,
respectiv Rise Project - au avut în monitorizare activitatea infracțională și
anti-cetățenească din 173 de țări. Premiul care a fost acordat Parlamentului
României a fost votat de 140 de jurnaliști internaționali de investigații.
Cei mai
exceptați de la Lege
„Infractorii își
dau de cele mai multe ori osteneala să găsească formule pentru a ocoli legea.
Parlamentul României a găsit calea să își atingă aceleași scopuri
(infracționale; n.r.) pe căi legale," își începe OCCRP argumentul. Pe
scurt, este vorba despre faptul că la începutul lui decembrie 2012,
parlamentarii români au aprobat amendamentele la codul penal care le-ar acorda
membrilor săi, precum și altori aleși publici, imunitate pentru acuzațiile de
corupție. Mai precis, amendamentele, care au fost adoptate fără dezbatere, au
scos de sub incidența art.147 al CP, cel care definește „funcționarul
public", „președintele României, deputații și senatorii, precum și
persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în
baza unei legi speciale și care nu sunt finanțate de la bugetul de stat."
Astfel, spun
„jurații" OCCRP, cei în cauză nu ar mai putea fi puși sub acuzare pentru
mită, abuz în funcție, conflict de interese și alte fapte de corupție. Mai
mult, unii oficiali guvernamentali care sunt deja condamnați ar putea fi
exonerați. Comunicatul OCCRP amintește că această formulare legislativă ar
intra în contradicție atât cu Convenția Europeană privind Corupția (din 2002)
cât și cu aceeași Convenție a Națiunilor Unite (din 2004). De asemenea,
comunicatul OCCRP subliniază că și dacă legea nu ar fi promulgată cu acest amendament,
Parlamentul României tot își merită premiul, „pentru intenție și pentru răul
făcut astfel, de discreditare a instituției în fața opiniei publice române și
de pretutindeni."
Concurență
remarcabilă în materie de non-civism
Este interesant
să-i amintim și pe cei în defavoarea cărora Parlamentul României și-a dobândit
distincția. Este vorba, pe de-o parte, despre Darko Saric, capul unor grupări
infracționale din Serbia și Muntenegru (în prezent, dat în urmărire
internațională), care a fost nominalizat pentru rolul său în organizarea unei
rețele de transporturi masive de droguri, din America de Sud și Africa în
Europa, transformând Balcanii în placă turnantă a acestui tip de trafic; iar pe
de altă parte, despre Gulnara Karimova, pupila notorie a dictatorului din
Uzbekistan, Islam Karimov, care este investigată pentru șpăgi de sute de
milioane de dolari, pentru privatizarea „cu dedicație" a unor companii de
stat uzbece, folosind apoi banii pentru un trai extravagant în Occident.
Merită de
asemenea să amintim că, în 2012, premiul corupției decernat de OCCRP a revenit
președintelui din Azerbaijan, Ilham Aliev, care a împărțit familiei sale cea
mai mare parte a afcerilor-cheie autohtone, acelea cu petrolul. În 2012, Aliev
concurase, între alții, și cu mafiotul albanez Naser Kaljmendi, dar și cu
președintele rus Vladimir Putin.
Valeriu
Zgonea, no comment
Contactat de
ZIUAnews, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, nu
a dorit să comenteze „distincția" oferită Palatului Parlamentului. Nici
senatorii Alin Tișe și Ovidiu Donțu, care fac
parte din Comisia juridică, de disciplină și imunități, nu au dorit să ofere
vreun comentariu. În rest, niciunul dintre parlamentarii contactați de ZIUAnews
nu știau despre acest „premiu" oferit instituției în care își desfășoară
activitatea.
„Nu comentez, în
niciun caz nu poți trata o instituție la grosso modo, așa cum se face acum. E
posibil ca în Parlament - și se și vede - să existe și oameni certați cu legea,
unii chiar grav, dar în momentul în care tratezi o instituție în ansamblu în
acești termeni, eu cred că nu este o etichetă dreaptă care se pune. Vă vorbește
unul dintre cei mai vechi parlamentari, care nu a avut niciodată treburi de
genul ăsta și nici n-o să aibă, însă în momentul în care tratezi o instituție,
fără să ții cont de cei buni și cei răi, e greșit. Alte comentarii nu aș vrea
să fac", a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Ioan Chelaru,
membru în Comisia juridică, de disciplină și imunități..
„Știți ce se
întâmplă? Ar trebui să avem termene de comparație cum este în alte țări
similare României. Pentru că, așa, ne luăm după un organism internațional, pe
care nu-l cunoaștem. Ce știm noi ce este în spatele lui?! Dacă numărăm
parlamentarii care au avut probleme de corupție, determinăm că procentul este
de sub 5%", ne-a spus senatorul Ioan Ghișe, care face
parte tot din Comisia juridică, de disciplină și imunități... În legătură cu
principalul motiv invocat de cei de la OCCRP pentru desemnarea Palatului
Parlamentului ca fiind cea mai coruptă „persoană" în anul 2013, respectiv
votarea superimunității aleșilor, Ghișe a precizat: „Asta este o minciună, este
o propagandă mediatică, ce n-are niciun fel de acoperire în realitate.
Imunitatea parlamentarilor este dată de Constituție și este doar pentru
declarații politice. Atât! Ca dovadă, sunt parlamentari arestați, sunt
parlamentari condamnați și sunt parlamentari achitați. Deci superimunitatea
este o minciună propagandistică. Nu există superimunitate pentru
parlamentari".
„Eu, deși sunt
parlamentar, nu mă simt ca făcând parte din personajul colectiv numit
Parlamentul României, premiat de către același organism nonguvernamental. Vă
spun și de ce: pentru că dacă vrei să fii credibil, trebuie să ai niște
argumente în momentul în care emiți o astfel de judecată. Aș vrea să văd care
sunt criteriile în urma cărora sunt calificat ca fiind corupt. Și cu asta
basta! E o mare greșeală, este o intoxicare. Nu există superimunitate. Faptul
că te aliniezi la niște imunități care există în Europa nu faci altceva decât
să uniformizezi statutul de parlamentar. Ori asta încearcă Parlamentul să facă,
pentru că ați văzut că nu este 100% finală această decizie: încerci să
uniformizei această imunitate. Superimunitate înseamnă ceva mai mult decât au
alții. Ce avem noi mai mult sau ce are Parlamentul României mai mult decât are
Bundesparlament, de exemplu, sau Camerele superioare și inferioare din Italia,
dacă ne raportăm la Europa? Mă puneți să comentez un ONG care vrea să iasă în
evidență prin ceva care nu are nimic în comun sau conform cu realitatea. Mai
mult decât atât, de ce nu au dreptate: avem un fost prim-ministru care se duce
a doua oară în pușcărie, pentru că așa a hotărât justiția și nimeni nu
comentează, iată că intră în vigoare noul Cod de Procedură Penală în urmă
căruia se scurtează perioada de judecată, iar două nume notorii care acum sunt
în judecată e posibil să ajungă sau nu, în funcție de decizie, la pușcărie ...
Despre ce superimunitate vorbim? Ce superimunitate are, de exemplu, colegul
meu, Fenechiu, în procesul pe care îl are cu chestiunea de când era
businessman? Băiatul ăla, acum, dacă dă o instanță, se duce în pușcărie",
ne-a spus și senatorul Sebastian Grapă, membru tot în Comisia
juridică, de disciplină și imunități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu